Daniela NICU îmblânzeşte (şi) culorile
Data:
20 mai 2020
A venit momentul în care să cunoaşteţi o îmblânzitoare de şerpi. Într-o lume plină de paradoxuri, unul în plus nu mai surprinde pe nimeni, dar asta chiar că nu am auzit nici eu, care mă învârt prin ateliere, galerii, muzee şi expoziţii de peste patru decenii.
Vă rog să vă prezentaţi.
Numele meu este Daniela Nicu, născută în Iaşi, în luna lui Gerar a anului 1969.
Întotdeauna mi-au plăcut culorile, formele, lucrul făcut manual. Din copilărie am învăţat să cos şi să tricotez. Le făceam rochiţe păpuşilor, apoi le decoram cu mărgele luate din şiragurile mamei. În liceu îmi confecţionam singură articolele vestimentare. Combinam texturi şi culori îndrăzneţe, eram adepta croiurilor asimetrice. Ideile parcă izvorau, dacă nu aveam material pentru ţinute noi, găseam ceva vechi de modificat sau de “înfrumuseţat”. Nu am urmat cursurile unei facultăţi de textile, cum ar fi fost firesc, ci m-am orientat într-o altă direcţie: management. După facultate, căsătorită fiind, venise între timp şi primul copil (acum am doi băieţi), priorităţile s-au schimbat, de aceea mi-am găsit o nouă formă de exprimare artistică: aranjamente şi decoraţiuni pentru casă şi
grădină. Cu pictura am luat contact târziu, la maturitate, în toamna anului 2016, dintr-o joacă. Finalizam tema juniorului pentru ora de desen, aveam în faţa mea coala de hârtie, pensula şi acuarelele, amestecam culorile cu naturaleţe, simplu, detaşat, de parcă eram prietene de-o viaţă. A fost momentul în care am decis că vreau să pictez. Mi-am achiziţionat ulterior materialele necesare, câteva manuale, am urmărit tutoriale pe internet pentru a învăţa tehnici de lucru şi încet, încet, pictura a devenit o pasiune pentru mine.
De ce aţi ales pictura şi nu muzica?
Muzica (clasică, jazz, folk, rock sau pop) împreună cu poezia mă ajută să găsesc inspiraţia, să ating o anumită stare emoţională, care se reflectă apoi în lucrare. Există o simbioză între muzică, poezie şi pictură, transmit acelaşi mesaj.
Care tehnici sunt preferatele dumneavoastră?
Mă aflu într-o fază experimentală. Învăţ mereu, în fiecare zi, cu orice prilej. Am început cu pictura în culori acrilice pentru că timpul de uscare este scurt şi gândurile, senzaţiile, trăirile prind viaţă pe pânză aproape instantaneu, ca şi cum ar fi printate. În acuarelă şi cărbune am lucrat foarte puţin. Pictura în ulei, pe suprafeţe mici sau medii, este forma artistică care-mi permite să-mi exprim într-o manieră mai profundă sentimentele, fiind preferata mea.
Unde vă vedeţi peste 10 ani?
Peste 10 ani…greu de spus. Viaţa îţi oferă multe surprize. Îmi place să evadez în natură, să explorez locuri noi, să cunosc oameni noi, să admir arhitectura clădirilor, pavajele, pieţele, străzile, să văd lumea prin ochii localnicilor, să le cunosc obiceiurile, tradiţiile. Sunt experienţe care-mi dau noi perspective, mă îmbogăţesc sufleteşte. Principalul obiectiv pe care mi l-am propus pe viitor este descoperirea propriului stil în pictură. Voi putea astfel aborda teme mai speciale, cum ar fi “Viaţa satului românesc autentic”. Va fi şi o expoziţie personală la timpul potrivit.
Mulţumesc!
( Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva. wordpress.com/)
Numele meu este Daniela Nicu, născută în Iaşi, în luna lui Gerar a anului 1969.
Întotdeauna mi-au plăcut culorile, formele, lucrul făcut manual. Din copilărie am învăţat să cos şi să tricotez. Le făceam rochiţe păpuşilor, apoi le decoram cu mărgele luate din şiragurile mamei. În liceu îmi confecţionam singură articolele vestimentare. Combinam texturi şi culori îndrăzneţe, eram adepta croiurilor asimetrice. Ideile parcă izvorau, dacă nu aveam material pentru ţinute noi, găseam ceva vechi de modificat sau de “înfrumuseţat”. Nu am urmat cursurile unei facultăţi de textile, cum ar fi fost firesc, ci m-am orientat într-o altă direcţie: management. După facultate, căsătorită fiind, venise între timp şi primul copil (acum am doi băieţi), priorităţile s-au schimbat, de aceea mi-am găsit o nouă formă de exprimare artistică: aranjamente şi decoraţiuni pentru casă şi
grădină. Cu pictura am luat contact târziu, la maturitate, în toamna anului 2016, dintr-o joacă. Finalizam tema juniorului pentru ora de desen, aveam în faţa mea coala de hârtie, pensula şi acuarelele, amestecam culorile cu naturaleţe, simplu, detaşat, de parcă eram prietene de-o viaţă. A fost momentul în care am decis că vreau să pictez. Mi-am achiziţionat ulterior materialele necesare, câteva manuale, am urmărit tutoriale pe internet pentru a învăţa tehnici de lucru şi încet, încet, pictura a devenit o pasiune pentru mine.De ce aţi ales pictura şi nu muzica?
Muzica (clasică, jazz, folk, rock sau pop) împreună cu poezia mă ajută să găsesc inspiraţia, să ating o anumită stare emoţională, care se reflectă apoi în lucrare. Există o simbioză între muzică, poezie şi pictură, transmit acelaşi mesaj.
Care tehnici sunt preferatele dumneavoastră?
Mă aflu într-o fază experimentală. Învăţ mereu, în fiecare zi, cu orice prilej. Am început cu pictura în culori acrilice pentru că timpul de uscare este scurt şi gândurile, senzaţiile, trăirile prind viaţă pe pânză aproape instantaneu, ca şi cum ar fi printate. În acuarelă şi cărbune am lucrat foarte puţin. Pictura în ulei, pe suprafeţe mici sau medii, este forma artistică care-mi permite să-mi exprim într-o manieră mai profundă sentimentele, fiind preferata mea.
Unde vă vedeţi peste 10 ani?
Peste 10 ani…greu de spus. Viaţa îţi oferă multe surprize. Îmi place să evadez în natură, să explorez locuri noi, să cunosc oameni noi, să admir arhitectura clădirilor, pavajele, pieţele, străzile, să văd lumea prin ochii localnicilor, să le cunosc obiceiurile, tradiţiile. Sunt experienţe care-mi dau noi perspective, mă îmbogăţesc sufleteşte. Principalul obiectiv pe care mi l-am propus pe viitor este descoperirea propriului stil în pictură. Voi putea astfel aborda teme mai speciale, cum ar fi “Viaţa satului românesc autentic”. Va fi şi o expoziţie personală la timpul potrivit.
Mulţumesc!
( Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva. wordpress.com/)
Numărul 808
