Daniela BERCEA – o revelaţie artistică

De peste patru decenii, de când merg prin galerii, ateliere, muzee şi expoziţii, rar am întâlnit artişti realizaţi pe toate planurile. Unul dintre aceste fericite cazuri este doamna Daniela Bercea. Un pictor autentic, cu o familie frumoasă, o carieră profesională. Bunică fericită… Ce îşi mai poate dori un om? Să fie sănătos, să poată expune liber tablouri în expoziţii, pentru ca un număr cât mai mare de admiratori ai armoniilor cromatice să admire lucrări de neuitat.
Vă rugăm să vă prezentaţi
Sunt Daniela Bercea, m-am născut pe 17 decembrie 1963, în Faraoanele, judeţul Vrancea. Iubesc pictura de când mă ştiu. Profesoara de desen din generală i-a spus mamei mele că ar fi bine să urmez Liceul de Arte. Bineînţeles că nu a fost aşa! Am intrat in vârtejul vieţii şi altul a fost drumul meu. Acum trec în anul trei la Şcoala Populară de Arte plastice din Focşani, profesor Liviu Nedelcu… M-am regăsit cu pictura după foarte mult timp, a mocnit în mine şi a ieşit la iveală, o dragoste foarte mare. Sunt la început de drum; anul trecut am avut o expoziţie de grup cu galeria Elit Prof Art, la hotelul Hilton Bucureşti, şi mai multe expoziţii, tot de grup, la Centrul Cultural Vrancea. Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi, spunea Eminescu. Sensul vieţii e să-ţi găseşti darul, scopul vieţii este să-l dăruieşti, spunea Picasso. Sunt motourile mele de suflet.
Iubesc tot ce înseamnă arta, am cochetat cu baletul, ca orice fetiţă care se visa balerină, apoi şi cu muzica, în corul şcolii şi, mai târziu, am înfiinţat o trupă de muzică folk. Iubesc orice artă, dar pictura este preferata mea, pasiunea mea.
Ce tehnici preferaţi?
La început am lucrat în acrilic, acum lucrez în ulei, o tehnică mai greoaie, prin timpul de aşteptare, dar mult mai frumoasă… În faţa şevaletului sunt eu cu mine, într-o continuă luptă, cu emoţii strânse de peste zi, sau după un anumit timp, cu bucurii si necazuri, mai tot mereu nemulţumită de mine (optimistă de felul meu) şi din toată această facere, care nu ştii unde te duce, se naşte o lucrare, o lume strânsă într-un tablou. Acasă am un atelier de pictură ,,Atelierul de pictură Art by Daniella” Aici pictez pe orice material, pe rochii, genţi, pantofi, tricouri, pahare, agende, şepci, toate unicat. Îmi place să mă extind şi către latura de design vestimentar. E o mare provocare.
Pe ce dimensiuni pictaţi?
Am pictat pe broşe, deci dimensiuni foarte mici; acum, ultimul tablou este 40×60, dar, simt că nu am spaţiu suficient de exprimare, nu îmi ajunge nici timpul, parcă se comprimă, de multe ori trec de miezul nopţii sau aud cocoşii dimineaţa.
Unde vă vedeţi peste 10 ani?
Acum doi ani nu mă vedeam aici, am visuri mari legate de pictură. Am două proiecte de suflet: Lăsaţi copiii să picteze – un proiect de promovare a copiilor talentaţi: îi descopăr şi, cu ajutorul părinţilor, îi îndrum în tainele picturii; S.O.S. Salvaţi Planeta Pământ – un proiect care a luat naştere din grijă faţă de oameni, animale, natură şi tot ce ne înconjoară; în cadrul acestuia am licitat o lucrare şi banii au plecat către Asociaţia Medicală Sfântul Pantelimon Focşani. Încurajez şi alţi artişti să facă asta. Din acest proiect face parte şi lucrarea Odă albinei, şi Castelul de lut şi vor urma şi altele… Privesc spre viitor cu încredere şi speranţă, că voi ajunge la sufletul oamenilor şi voi crea o emoţie, o stare de bine.Mai este o întrebare la care doriţi să răspundeţi?
De ce atât de târziu?! Este marele meu regret că nu am avut curajul necesar să fac doar pictură, simt că am multe de spus şi parcă nu am timp. În artă e nevoie de tinereţe, de doza aceea de nebunie de exprimare. Cu vârsta devii mai cuminte, mai aşezat, în artă trebuie să treci prin toate stările.
Un gând pentru cititorii care vă admiră …
O puzderie de gânduri bune, în cele mai frumoase culori! Şi le trimit un mesaj de suflet Lăsaţi copiii să picteze. Mulţumiri familiei mele, în special fiului şi norei mele, care îmi înţeleg pasiunea şi de ce nu sunt mai mult alături de ei. Acest interviu îl dedic, cu toată dragostea, nepoţelului meu Matei, poate un viitor pictor, care acum lucrează intens la decorarea … pereţilor din casa părinţilor!
Multă sănătate şi să aveţi doar bucurii autentice! (Aristotel BUNESCU, https://agentiadepresaculturalasisportiva. wordpress.com/)