Cum au dispărut cei trei ursuleţi

Pentru cei născuţi în anii şaizeci, porţiunea din strada Doamnei cuprinsă între strada Ion Ghica şi intersecţia cu strada Academiei avea un farmec aparte. Acolo se afla, într-o clădire lipită de Palatul Bursei, cinematograful Doina, singurul din Bucureşti unde filmele rulau continuu, fără pauză, de dimineaţa devreme, până aproape de miezul nopţii. Pe acel ecran am văzut pentru prima oară un film „în relief”, un fel de strămoş al 3D-ului de astăzi. Alături, zâmbea din vitrine uriaşe de sticlă gravată magazinul Cei trei ursuleţi, locul în care copiii erau îmbrăcaţi din cap până în picioare, inclusiv în uniformele şcolare obligatorii în acele vremuri.

Potrivit informaţiilor Profit.ro., investitorul austriac S+B Gruppe, activ în România pe piaţa imobiliară, în viticultură şi antreprenoriat, a cumpărat cele două clădiri şi parcarea din faţa Băncii Naţionale a României de la dezvoltatorul cu capital italo-român Conta Investment, într-o tranzacţie de circa 11 milioane de euro. Proprietatea achiziţionată de austrieci dispune de o suprafaţă totală de teren de 4.973 de metri pătraţi. Pe acest amplasament se va construi un imobil cu funcţiuni mixte: birouri, comercial şi hotel.

Vânzătorul proprietăţii, compania Conta Investment, a cumpărat aceste imobile în perioada 2008-2010 şi a obţinut mai multe Planuri Urbanistice Zonale (PUZ). Cel mai recent aviz pentru PUZ, obţinut la finalul anului trecut, prevede realizarea unui ansamblu de clădiri cu funcţiune mixtă – birouri, galerie comercială, hotel, cu regim de înălţime de şapte etaje şi patru subsoluri de parcare. Înălţimea maximă aprobată este de 30 de metri.Proiectul pare interesant şi este binevenit, într-un moment în care zeci de clădiri din centrul capitalei sunt abandonate, devenind un real pericol pentru trecători. De altfel, oraşul este plin de anunţuri care sună ameninţător „ocoliţi, cade tencuială!”. În acelaşi timp, întregul areal va redeveni ceea ce a fost proiectat să fie la finele secolului al XIX-lea, un veritabil downtown, o zonă dedicată activităţilor bancare şi bursiere, clădirilor de birouri, dar şi, alături de Centrul Vechi, un culoar comercial strict pietonal, rezervat activităţilor hoteliere, cafenelelor şi restaurantelor, galeriilor şi magazinelor de artă şi antichităţi, evenimentelor culturale.

A sosit, în sfârşit, vremea reconstrucţiei, a noilor modalităţi de exprimare arhitectonică prezente în cel mai mic detaliu, până la nivelul mobilierului urban atent studiat. Dacă nostalgia celor trei ursuleţi va mai dăinui o vreme, va fi doar pentru a ne aminti că nimic nu poate fi etern decât în aparenţă şi că noul îşi face loc oricum printre ruinele unui oraş vechi de peste jumătate de mileniu. (Dragoş CIOCĂZAN)