Cum am renunţat la servicii mai performante

Nu aş fi revenit asupra subiectului dacă lucrurile nu ar fi luat o tristă întorsătură. Reiau pe scurt. La începutul anului, toţi abonaţii Telekom, partea de TV prin cablu sau satelit, respectiv internet, au fost preluaţi de Orange. Pe data de 10 iunie 2023, ne-am trezit fără internet şi telefon fix. Explicaţia primită: s-a renunţat la reţeaua pe cabluri de cupru şi urmează să primim un router pentru internet. „Cu telefonul fix, mai vedem, dacă doriţi, puteţi opta pentru servicii de voce (aşa se numeşte acum telefonul fix) prin GSM, în acest fel veţi beneficia de servicii mai performante”. Pe 12 iunie am primit, prin curier, noul router. Care nu a vrut să funcţioneze din cauza semnalului slab în zonă. Am sunat şi am solicitat o verificare pe teren. Tehnicianul a venit, a măsurat, s-a scărpinat în ceafă şi mi-a confirmat: „Nu e semnal”. Ok, am zis, atunci renunţ la „serviciile mai performante” şi apelez la alt furnizor. Aici a apărut problema. Am intrat în aplicaţia MyOrange şi am făcut solicitarea de reziliere, în termenul prevăzut în contract, adică înainte de împlinirea celor paisprezece zile. Doar că socoteala din târg a fost alta. Fără să fiu anunţat, contractul pentru internet prin router a fost mutat pe o altă companie, Orange Romania SA. Eu, împreună cu alte sute de mii de abonaţi preluaţi de la Telekom eram clienţii Orange Communication SA. Solicitarea am făcut-o pe aplicaţia MyOrange, care este comună ambelor companii. Pe scurt, mi s-a refuzat rezilierea pe motiv că m-am adresat altei companii. Între timp, mi s-au emis mai multe facturi, două pe iunie/iulie şi o alta, în avans (nu ştiu ce lege permite asta) pe august/septembrie. Cum n-am beneficiat de nici un serviciu, am refuzat plata facturilor, fiindcă acestea erau întocmite pentru servicii inexistente. Nu a durat mult şi m-am trezit cu o somaţie din partea unei firme de recuperări, EOS. Le-am explicat, însă fără succes: deunăzi mi-au blocat contul personal ca să recupereze „banii datoraţi”. Datoraţi pentru ce? Am revenit de mai multe ori cu solicitarea de reziliere, la ambele companii, care nu au făcut decât să aplice vechiul sistem „nu la noi, la ceilalţi”. Pentru a opri emiterea de facturi, am solicitat din nou rezilierea. Mi s-a spus că trebuie să plătesc (altă ilegalitate) taxă de reziliere. Ca să n-o mai lungesc: în final, am fost nevoit să plătesc facturile (172 de lei) şi o taxă de reziliere în valoare de 66 de Euro+TVA (o altă şmecherie), calculată în lei pe baza unui curs de schimb de 5,11 lei pentru un euro (!). Şase sute de lei pentru nimic, nici măcar o secundă de trafic pe net. Sigur, m-am adresat instituţiilor competente, dar nu am mari speranţe. Între timp, după trei luni de sesizări, Orange Communication SA (geamăna companiei Orange SA, la care am rămas abonat la TV prin satelit) continuă să îmi includă în factură costul telefonului fix, deşi acesta nu mai există din momentul în care compania a decis să smulgă firele de cupru de pe stâlpi. I-am sunat de trei ori până acum şi mi-au spus că suma în plus se va scădea din factura următoare… Iar, după ce şi-au dat seama că lumea începe să-şi strige nemulţumirile, au modificat aplicaţia, astfel încât sesizările sunt acum redirecţionate automat către una dintre cele două companii, create anume pentru a semăna confuzie şi a băga mâna în buzunarele clienţilor.

Dau pe-afară reţelele sociale de nemulţumiri, reclamaţii şi sesizări la adresa Orange, dar ei îşi văd de treabă. Hoţilor le merge bine pentru că nesimţirea a devenit un flagel, dar şi pentru că ne-am obişnuit să nu reacţionăm. Nu ştiu dacă neruşinarea este o boală a sistemului sau doar o prelungire a nefericitei consideraţii conform căreia cel mai înţelept cedează provocând astfel malignizarea unor obiceiuri. „Hoţia, când este dezvăluită, nu se dă niciodată bătută, ci îşi adaugă cu îndrăzneală neruşinarea imposturii sale.”; mare dreptate aţi avut domnule Oliver Goldsmith! Înainte de a începe să scriu aceste rânduri, am primit un SMS, un sondaj efectuat de compania în cauză. Prima întrebare a sondajului: „Aţi recomanda Orange şi altor potenţiali clienţi?”. Mă abţin. Nu vreau să provoc revoluţii, nu am vocaţia de lider, nu îmi doresc o tristă celebritate, dar, totuşi, mă întreb dacă nu cumva trăim într-o lume care şi-a pierdut de tot măsura, bunul simţ, echilibrul. (Dragoş CIOCĂZAN)