Cu felinarul pe noptieră

Un raport al UE, preluat de Revista Economică, sună îngrijorător. Uniunea este cel mai mare importator de energie din lume, nefiind capabilă să producă decât 46% din necesarul său de energie. Restul se importă, la un cost care se apropie de 500 de miliarde de euro pe an. La care se adaugă subvenţii în valoare de aproape 130 miliarde, pentru că preţul energiei electrice în UE este printre cele mai reduse din lume. 70 % din fondul locativ al Uniunii este ineficient din punct de vedere energetic, iar programele de anvelopare sau de stimulare a utilizării energiilor alternative se dovedesc a fi adevărate găuri negre.

Transporturile se bazează în proporţie de 94 % pe produse petroliere, din care 90 % sunt importate. Diferenţa de costuri faţă de alte economii are un impact asupra competitivităţii industriei europene, în special asupra industriilor mari consumatoare de energie. Uniunea Europeană produce cu costuri energetice mari, deci oferă produse mai scumpe. România stă bine la acest capitol. Structura producţiei de energie electrică este echilibrată şi sustenabilă. Peste 43% din energia produsă în ţara noastră este generată de hidrocentrale, 20% este energie nucleară, 20% energie eoliană, 2% energie fotovoltaică, iar restul este produsă în termocentrale. Marile economii europene, cu excepţia Olandei şi Marii Britanii, sunt dependente de gazul şi petrolul rusesc, ceea ce creează complicaţii şi jocuri politice ascunse. Rezultatul este că Uniunea are legi în domeniul energetic stabilite la nivel european, dar în practică există 28 de cadre normative naţionale. Adică fiecare face ce vrea. Până la realizarea unei pieţe energetice comune este cale lungă. Nu văd Germania sau Franţa renunţând la colaborarea cu Rusia în acest domeniu, mai ales că foşti politicieni de vârf ai acestor state se află în sinecuri bine plătite ale marilor companii energetice ruseşti. Infrastructura energetică îmbătrâneşte şi nu este adaptată la creşterea producţiei din sursele regenerabile de energie. Aceeaşi neîncredere care tarează continentul de peste 1000 de ani persistă şi astăzi. Efectele acestei divizări se vor vedea cât de curând. Un mare număr de specialişti în domeniu avertizează deja că, dacă Europa nu renunţă la un mod de viaţă neadaptat economiei reale, în mai puţin de douăzeci de ani rezultatele vor fi devastatoare.

Este inutil să vă spun că am scris aceste rânduri la lumina unui felinar pe care îl ţin pe noptieră în aşteptarea vremurilor întunecate care vor veni. Cât de curând. (Dragoş CIOCĂZAN)