Cu covrigei, cu „Eugenii”

Privesc chipurile oamenilor care au venit (din convingere!?) să-l „apere”, să-l „susţină” pe un şef important al unui partid, care a fost chemat în faţa unui complet de judecată. Probabil şi-au luat o zi din concediul de odihnă sau o zi „fără plată” de la un loc de muncă bine plătit. Şi-au lăsat automobilele într-o parcare la intrarea în Bucureşti şi de acolo au călătorit confortabil până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se citeşte bunăstarea pe chipul lor! Bunăstarea izvorâtă din politica economică, socială, culturală… a partidului aflat la guvernare. (Nu credeţi?! Nici eu!) Mă rog, astea-s amănunte!

Domniile lor sunt interesate ca justiţia să nu facă un pas greşit, nu cumva să-l condamne pe inculpat! De partea cealaltă, despărţit de jandarmi, alt grup aşteaptă ca inculpatul să fie condamnat. Când scriu, nu ştiu ce decizie s-a luat. De fapt, nici nu mă interesează! Dacă au probe, judecătorii să-l condamne. Dacă nu au probe, să pună punct odiseei!

Poate aşa începem să ne gândim la bunăstarea reală a partizanilor şi adversarilor unui om politic, a unui partid, prezenţe (totuşi) efemere în viaţa fiecăruia. Sigur, cu toţii ştim că depinde de noi, de prezenţa la vot, cine ne va conduce în viitor, după alegerile de peste aproape doi ani. Numai că, după atâtea bătălii sterile, ajungem obosiţi la data votului şi…renunţăm să ne „implicăm”.

Acum, eu aştept cu interes campania pentru alegerile europarlamentare. În precampanie, toată lumea, cu rare excepţii, vorbeşte despre orice, mai bine zis despre oricare adversar politic intern. Este o revărsare de ură şi inadecvare ce ar trebui predate în şcoli despre „aşa NU!”. Nimic nu răzbate dincolo de injurii, acuzaţii. Ce vor face, ce pot face europarlamentarii români, ce fac aleşii Uniunii Europene pentru bunăstarea Europei, implicit a României, a românilor. Am impresia că, de fapt, nu înţelegem sau nu ne interesează. Noi rămânem captivi în mocirla noastră. Pe noi ne interesează persoane, politice sau, în general, publice, nu idei, nu fapte! Am declarat că nu mai vrem „tătuci” care să ne dirijeze viaţa, că vrem să fim propriii stăpâni, dar ne lăsăm amăgiţi cu covrigei şi Eugenii… O asemenea discordie nu cred că a anticipat cineva!

Toată clasa politică este activată. Unii vor să-şi menţină supremaţia, ceilalţi vor să o câştige. Toţi îşi clamează bunele intenţii, dar nu vin cu soluţii, ci doar cu acuzaţii la adresa celorlalţi, cu dosare construite minuţios, scoase de la naftalină (doar în campanie). Ei ştiu ce fac, ştiu că nu este corect, dar mai ştiu că majoritatea alegătorilor este atentă la acuze, pe care le acceptă fără a cerceta. Important este să fie scandal şi să câştige „ai noştri”. (Mioara Vergu-Iordache)