Mircea Roman s-a născut în 1958 în Târgu Lăpuş. S-a format la Cluj-Napoca, mai exact, a făcut Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu (actuala Universitate de Artă şi Design), secţia Sculptură, între 1980-1984. Este considerat unul dintre cei mai importanţi sculptori români contemporani, recunoscut pentru lucrările sale iconice, distinctive prin personajele hibrid-umane, arhaice şi totodată moderne, dar şi prin tehnica sa specifică de lucru în lemn şi bronz.
A participat la Bienala de la Veneţia în 1995 şi a avut expoziţii personale la Riverside Studios în Londra, proiecte de instalaţii urbane pe Tamisa sau în curtea Muzeului Ţăranului Român. Lucrările sale au fost expuse în muzee şi galerii importante de la Bucureşti la Kobe, de la Londra la Perugia şi Bochum. Laureat al Trienalei de Sculptură de la Osaka, precum şi al prestigiosului Premiu Delfina, la Londra, a fost distins în 2000, de către Preşedintele României, cu Ordinul Serviciul Credincios, iar în 2008 cu Medalia de aur a Uniunii Artiştilor Plastici din Chişinău şi cu Premiul UAP Pentru Sculptură în 2017. Trăieşte şi lucrează în Bucureşti.
Iată ce declara istoricul şi criticul de artă Adrian Guţă despre Mircea Roman: Personajele cioplite şi construite de Mircea Roman sunt împlinite din punctul de vedere al semnului plastic. Anatomia lor „suferă” adesea, dar privirea receptorului nu e alarmată, spre exemplu, de lipsa unui braţ ori a amândurora, pentru că structura formală, în ansamblul ei, are o coerenţă aparte, cuceritoare, însă independentă de adevărul realităţii fizice. Interpretăm adoptarea acestui recurs la viziunea „body in pieces” în sculptura neoexpresionistă a generaţiei ’80 (din care face parte Mircea Roman) înainte de 1990 şi ca fiind un răspuns polemic la o situaţie politico-socială mutilantă. (C.V.)