Corina SCHRÖDER, o pictoriţă extrem de talentată

Scriu aceste rânduri înaintea zorilor din 16 februarie, scriu despre fascinanta lume a picturii şi a slujitorilor săi. Am ales pentru această zi specială, un pictor excepţional.

– Vă rugăm să vă prezentaţi pentru cei care nu vă cunosc…

– Sunt Corina Mădălina Schröder. M-am născut la Timişoara, în 1969, şi am crescut în Satu Mare. Am plecat în Germania la vârsta de 43 de ani. Am locuit şi lucrat acolo în Bad Säckingen am Rhein până în 2023. Apropierea directă de graniţa cu Elveţia, locaţia centrală în Europa şi diversitatea oamenilor de acolo mi-au dat multe influenţe creative şi aşa am pictat într-un mod foarte modern şi plin de viaţă şi am putut să-mi prezint picturile în multe expoziţii, în Germania, Belgia, Italia şi Elveţia. În iunie 2023 m-am mutat împreună cu soţul meu în frumoasa şi însorita Spania, la Benijofar, la sud de Alicante. Aici, puternic influenţată de minunata şi nesfârşita mare, de lumina, de prietenia oamenilor şi de atmosfera mediteraneană, pasiunea mea pentru pictură a primit noi impulsuri. Iubesc pictura. Încă de când eram copil, eram fascinată de folosirea creionului şi a pensulei. Mereu am mers înainte cu curaj, am învăţat multe şi talentul meu artistic s-a născut în mine prin mama mea, care a fost pictoriţă şi profesoară de artă. Îmi place designul individual şi astăzi, în special pictura expresivă. Mai ales în vremurile rapide de azi, în care oamenii se grăbesc să evalueze şi să comenteze dur, găsesc că este deosebit de important să mă pot răsfăţa calm în bucuria propriei creativităţi. Fără „corect sau greşit”, ci doar EU…

– Minunat aţi scris…Revenim. Care este bilanţul dumneavoastră artistic pe anul 2025?
– În 2025, practica mea artistică figurativă s-a concentrat asupra relaţiei dintre figură, spaţiu şi tensiunea emoţională care se creează între ele. Figura umană a rămas un punct central al cercetării mele, nu ca reprezentare descriptivă, ci ca prezenţă – uneori fragilă, alteori tensionată. Temele recurente din lucrările acestui an – izolarea, tăcerea, relaţia dintre corp şi spaţiul care îl înconjoară – funcţionează ca reveniri necesare, nu ca repetiţii. Din punct de vedere formal, anul 2025 a adus o economie a mijloacelor şi o mai mare rigoare a privirii. Am urmărit o expresie figurativă concentrată, în care fiecare intervenţie să fie justificată, iar excesul eliminat. Pictura rămâne pentru mine un spaţiu de reflecţie şi confruntare, nu de naraţiune explicită. Acest an marchează o etapă de consolidare a demersului meu figurativ şi deschide direcţii clare pentru dezvoltările viitoare.

– Felicitări! Ce vă doriţi pentru 2026?
– Pentru 2026, din punct de vedere artistic, îmi doresc: continuitate cu mai multă claritate: să aprofundez direcţiile începute, fără graba de a le închide sau de a le explica excesiv; mai multă răbdare cu procesul şi cu timpii lui reali; o relaţie mai directă cu figura: să merg mai departe în explorarea prezenţei umane, cu mai mult curaj în simplificare şi în asumarea vulnerabilităţii imaginii; mai mult risc asumat: să ies deliberat din zonele de confort formal şi tematic, chiar cu preţul unor lucrări instabile sau incomode; o practică mai concentrată: mai puţine lucrări, dar mai bine sedimentate; mai mult timp petrecut cu fiecare imagine. Dialog: cu spaţiul expoziţional, cu alţi artişti, cu privitorul. Îmi doresc ca lucrările să fie întâlnite, nu doar privite.

– Vă rugăm să adresaţi un mesaj pentru oamenii care vă admiră tablourile.
– Vă mulţumesc pentru timpul, atenţia şi sensibilitatea cu care priviţi lucrările mele, fie în spaţiul real al expoziţiilor, fie în spaţiul infinit al internetului. Fiecare privire, fiecare reacţie tăcută sau exprimată dă un sens suplimentar picturii şi o scoate din singurătatea atelierului.
Lucrările mele nu oferă răspunsuri clare, ci invită la o întâlnire şi, poate, la o pauză de reflecţie. Faptul că ele sunt primite, interpretate şi purtate mai departe prin privirea dumneavoastră este esenţial pentru existenţa lor. Vă sunt recunoscătoare pentru această formă de dialog, uneori invizibilă, dar profundă, care face ca pictura să rămână vie dincolo de suprafaţa pânzei.

– Să vedem câteva lucrări pe care le semnaţi… Concluzia? Cu adevărat foarte frumoase. Figura feminină, a fetelor, se află mereu în centrul atenţiei. Relaţiile corp – spaţiu, culori – forme, pictor – privitor sunt mereu în centrul atenţiei.

Aristotel BUNESCU 
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com