Coridă toridă – politica

Un murmur asurzitor răzbate din societatea noastră. Doar un murmur scrâşnit. Nu se înţelege nimic, putem doar să bănuim multă nemulţumire, ură, acuzaţii, proţăpirea unora în faţa altora. Dacă chiar dorim, ne „ascuţim auzul” şi identificăm glasurile de la putere sau din opoziţie. În spatele lor, în tribune ad-hoc, ne situăm noi, susţinători, la fel de murmurători, chiar dacă din faţa televizorului sau a calculatorului. Aici urmărim „etapa pe rating”. Din păcate, această etapă se continuă oriunde există un om cu un telefon, pe stradă, la volan, la metrou, în tramvai, autobuz, tren, la cumpărături, la terasă, la spectacol…

Ne-am pierdut agerimea. Nu mai identificăm naturalul din imensitatea plasticului. Nu mai sesizăm marile fake-uri, ce să mai zic de subtilele manipulări. Nu mai admirăm o floare, ci fotografia ei, care poate fi „aranjată” ca să ne placă mai mult! Aşa şi cu mâncarea. Acceptăm aditivi generatori de boală, doar pentru că dau un gust bun alimentelor… Dar bomboana pe colivă e ceea ne place nouă mai mult şi mai mult, tocmai pentru că-i doar murmur indescifrabil şi înţelege fiecare ce vrea: politica. O coridă toridă, în care taurul sacrificat suntem noi. Noi ne alegem matadorul, pentru că toreadori sunt toţi!

Spuneţi dacă nu-i aşa: „Corida înseamnă victoria omului asupra unuia dintre cele mai de temut animale: taurul. Totul contează, conduita celor care se află în arenă, dar mai ales egalitatea între forţe. Din această cauză, taurul este rănit la începutul fiecărei lupte, pentru a egala astfel şansele între luptători. O coridă cunoaşte patru etape: în prima fază, toreadorii merg în capela din interiorul incintei şi se roagă, după care intră în ring. Lupta propriu-zisă cunoaşte şi ea trei etape: intră în ring vara, cel care testează puterea taurului (acesta este călare); acesta îi slăbeşte puterile taurului cu nişte săbii speciale. Intră apoi în ring los tercios de banderillas, cei care testează starea animalului după pedeapsă. În faza a treia, care se numeşte muletas, matadorul şi taurul stau faţă în faţă şi se înfruntă în ring. Toţi cei care participă la coridă se numesc toreadori, însă cel care aplică lovitura de graţie şi îngenunchează taurul este matadorul. După fiecare victorie, matadorul taie urechile taurului şi le prezintă publicului.” În cazul nostru, ca şi taurul, la sfârşit, nici publicul nu mai are urechi… de auzit!

De fapt, nu mai avem nimic, atâta vreme cât ne vom lăsa manipulaţi de marionete (de plastic) care ne induc credinţa lor că sunt „providenţiali”. Dacă reuşim să ieşim din confortul nostru, să părăsim pentru o vreme realitatea filtrată de televizor, calculator, telefon, noi suntem providenţiali, individual şi colectiv. Dacă renunţăm să mai murmurăm şi vorbim clar, fără teamă, dacă învăţăm în fiecare zi, dacă avem încredere în noi, dacă refuzăm să ne mai oferim ofrandă neputinţelor ghiolbane, suficienţei, tupeului, nesimţirii, minciunii. Dacă… Putem să fim noi matadorii! (Mioara Vergu-Iordache)