Consemnări de la Târgul de carte Gaudeamus

Editura Fundaţiei România de Mâine – consecventă în promovarea adevărului. Târgul de carte „Gaudeamus”. Consemnări de la lansarea cărţii:

Premisele izolării politice a României: 1919-1940. Autor: Viorica Moisuc

Sâmbătă, 25 noiembrie 2023, a avut loc la Târgul de carte „Gaudeamus” lansarea volumului  Premisele izolării politice a României: 1919-1940, autor doamna profesoară Viorica Moisuc. Pentru o astfel de carte şi un astfel de autor, nu a fost o surpriză participarea record la lansare!

Cartea reprezintă ediţia a doua revăzută şi adăugită. Despre conţinutul ei, cititorii publicaţiei Opinia Naţională au aflat din numărul 1071/21 noiembrie 2023. Este de menţionat că, datorită valorii deosebite a cărţii şi a autoarei ei, a existat o lansare, despre care, de asemenea, aţi aflat, pe care Fundaţia Europeană „Titulescu” a organizat-o pe data de 21 noiembrie 2023. Mulţumim pe această cale Fundaţiei Europene „Titulescu” şi domnului prof.univ.dr. Adrian Năstase, preşedintele fundaţiei, pentru validarea valorii ştiinţifice a cărţii Premisele izolării politice a României: 1919-1940 într-un mediu academic.

Printre personalităţile participante la lansarea de la Gaudeamus: prof.univ.dr. Dorel Buşe, de la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, ambasador doctor în istorie Traian Hristea, Secretar de stat la MAE, preot profesor Ioan Rusu, conf.univ.dr. Rodica Ursu, prof. Marinică Târziu, prof. Marius Ghiberdic, prof. Mariana Tănase, prof. Tiberiu Târziu, ing. Florian Tănase.

Au vorbit despre carte: prof. univ.dr. Dorel Buşe de la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Ambasador doctor în istorie Traian Hristea, Secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe, preot profesor Ioan Rusu,  Dragoş Ciocăzan, directorul Editurii Fundaţiei România de Mâine, conf.univ.dr. Aurelian Virgil Băluţă, membru în Consiliul Ştiinţific al editurii.

„În istoriografie trebuie să fii consecvent, nu «în pas cu moda».”

Domnul colonel profesor universitar doctor Dorel Buşe a spus că simte o mare emoţie când vorbeşte despre cartea Premisele izolării politice a României 1919-1940, dar şi despre autoarea sa, doamna profesoară Viorica Moisuc. Nu uită momentul în care, fiind cu 20 de ani mai tânăr, doamna Moisuc i-a pus efectiv în mână stiloul de istoric. Astfel i-a fost marcată întreaga sa carieră ulterioară.

Prin această carte, a spus domnul Buşe, aflăm adevărul istoric pe bază de documente din arhivă, nu conform unor considerente schimbătoare. Doamna Viorica Moisuc îşi confirmă poziţia de a fi unul dintre cei mai reputaţi istorici ai Europei, aparţinând de şcoala veche istorică, a iubitorilor de adevăr.

Cartea Premisele izolării politice a României: 1919-1940 este rezultatul studiului în arhive din străinătate, în special din Franţa, foarte greu accesibile cercetătorilor.

Doamna Moisuc a fost un model, un mentor şi un profesor desăvârşit. Timp de 7 ani a coordonat doctoratul domnului Dorel Buşe. În acest timp, prin intermediul doamnei profesoare Moisuc, a avut acces la cercul titanilor istoriografiei româneşti şi i-a cunoscut pe unii dintre aceştia. A fost o mândrie să fi cunoscut astfel istorici de talie internaţională, mai ales dintre cei care au contribuit ca România să rămână pe harta istoriografiei europene. „În istoriografie trebuie să fii consecvent, nu «în pas cu moda».”

Este de reţinut că apariţia primei ediţii a cărţii a fost îngreunată de asemănarea izbitoare a situaţiei de izolare internaţională a României în perioada 1985-1989 cu cea din perioada 1936-1940.

În carte este explicată izolarea României pe bază de dovezi. Este pusă în lumină situaţia din care România nu putea să iasă în anul 1940. Cartea reprezintă inclusiv o lucrare de relaţii internaţionale şi diplomaţie. Putem face o paralelă între situaţia geo-strategică interbelică şi politica actuală a României.

În perioada interbelică a fost o generaţie de elită în politica românească. Cu toate acestea, condiţiile internaţionale au creat o situaţie peste puterile noastre şi împotriva voinţei noastre. Datorită conjuncturii internaţionale, România a avut o soartă plină de dramatism în anul 1940. În faţa unirii dintre cele două mari imperii agresoare din vecinătatea României, URSS şi Germania, a fost imposibilă o altă evoluţie a evenimentelor. România a făcut tot ce i-a stat în putere să păstreze status-quo-ul din 1919, bazat pe principiul naţionalităţilor. Posibilităţile de acţiune ale României au fost însă modeste. Anul 1940 a marcat destinul tragic al unui popor care a respectat tratatele internaţionale. În acel an, România a fost ca o lacrimă într-un ocean ostil. Nu se poate spune că România nu a fost pregătită pentru anul 1940. Prăbuşirea aliaţilor săi tradiţionali a făcut însă să dispară  sistemul de securitate pe care se baza. În anul 1940 instinctul de conservare naţională al României a funcţionat.

Prin cartea Premisele izolării politice a României: 1919-1940 avem o imagine despre cine am fost şi ce am făcut în Europa pentru a nu se ajunge la conflict militar.

Domnul Ambasador Traian Hristea,doctor în istorie, Secretar de Stat în MAE, a spus că îi face mare plăcere să participe la lansarea ediţiei a II-a a cărţii Premisele izolării politice a României 1919-1940 scrisă de doamna profesoarăViorica Moisuc. Cartea reprezintă rezultatul unor cercetări  amănunţite şi laborioase a documentelor de arhivă, a celor diplomatice, unele nepublicate. Cartea este în acelaşi timp rodul pasiunii pentru istorie şi a capacităţii de înţelegere a complexităţii evenimentelor care au marcat România în perioada interbelică. Doamna Moisuc abordează în detaliu procesul degradării păcii şi securităţii pe continentul european,, inclusiv implicaţiile asupra poziţiei internaţionale a României. Sunt evidenţiate cauzele care au condus la destrămarea României Mari în anul 1940. Aşa cum este precizat în carte, pierderea teritoriilor a avut rădăcini în configuraţia Pactului Societăţii Naţiunilor şi în raţionamentul după care au fost elaborate tratatele de pace.

Printre evenimentele istorice semnificative care au influenţat parcursul României interbelice enunţate în capitolele acestei cărţi domnul Ambasador Traian Hristea s-a oprit asupra „Pactului Briand-Kellogg” (capitolul XI). Scopul său a fost condamnarea recurgerii la război pentru reglementarea diferendelor internaţionale şi renunţarea la el ca instrument de politică naţională. Nu venea în contradicţie cu dreptul la legitimă apărare. Pactul a fost conceput ca un instrument pentru a descuraja agresiunea şi pentru a promova soluţionarea paşnică a diferendelor dintre state.  Este important să recunoaştem că a fost semnat într-o perioadă de instabilitate şi tensiuni în Europa, dar şi în lume. Semnarea Pactului a reprezentat un efort al comunităţii internaţionale de a restaura încrederea şi de a promova cooperarea internaţională. Poate fi menţionat şi că, numai cu câteva luni înaintea semnării Pactului, în iulie 1928, presa americană considera de neconceput ideea unei posibile cooperări a SUA cu un alt stat pentru a combate un stat  care a violat tratatul respectiv.

Nicolae Titulescu aprecia că „Pactul Briand-Kellogg” nu putea reprezenta un progres. Aşa cum este subliniat în capitolul respectiv din carte, România a privit cu îngrijorare semnarea Pactului. A încercat să convingă Franţa să nu modifice textul american pentru a evita subminarea valabilităţii tratatelor existente. 

Domnul Hristea a remarcat cu interes referinţele folosite în redactarea cărţii „Premisele izolării politice a României: 1919-1940”, în mod deosebit argumentaţia bine documentată pentru a susţine ipotezele enunţate pe parcursul capitolelor. A menţionat şi aprecierea pentru abordarea meticuloasă ce reaminteşte de importanţa investigaţiei istorice serioase şi a analizei obiective a evenimentelor. De asemenea, a exprimat convingerea că înţelegerea trecutului nostru este esenţială pentru conturarea unei viziuni clare asupra viitorului. Cartea ne oferă instrumentele necesare pentru acest lucru.

În încheiere, a felicitat-o pe Doamna profesoară Moisuc şi i-a mulţumit sincer pentru contribuţia semnificativă la înţelegerea istoriei şi a relaţiilor internaţionale ale României şi  prin această carte. I-a mulţumit de asemenea pentru efortul şi pasiunea cu care a lucrat la acest volum, „făcându-ne pe toţi să ne simţim mai apropiaţi de trecutul nostru şi mai pregătiţi pentru viitor”.

Alte opinii au menţionat că putem trage o concluzie: trebuie să fim mândri de istoria noastră naţională şi de înaintaşii noştri, inclusiv de cei din perioada interbelică. Şi-au făcut pe deplin datoria! (A consemnat Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)

Doamnă profesoară Viorica Moisuc, spuneţi-mi, despre ce este vorba în această carte?

Viorica Moisuc: Este rezultatul unei activităţi de cercetare care a durat ani de zile şi care s-a desfăşurat în arhivele diplomatice ale Ministerului de Externe al României, Ministerul de Externe al Franţei, în arhivele de stat ale Germaniei, în arhivele Academiei Diplomatice din Paris şi ale Institutului de Ştiinţe Politice şi Sociale din Paris (acolo fiind arhivele private ale fostului prim-ministru al Franţei, Édouard Daladier, şi ale altor oameni care au activat sau au fost în prim plan între 1938-1940 şi care au dirijat sau s-au implicat în politica externă a Franţei). De asemenea, am studiat foarte mult din arhiva militară, a armatei de uscat a Franţei, de la Vincennes, lângă Paris, de unde am scos lucruri care nu se ştiu şi care aduc o lumină asupra acestui fenomen numit „izolarea politică a României”. Acest fenomen s-a sfârşit, în 1940, prin căderea teritoriala a ţării şi, anume, cedarea/anexiunea Basarabiei de U.R.S.S. ca şi a Bucovinei de Nord şi a altor ţinuturi care au fost ocupate, fără niciun fel de drept, de această mare putere de atunci.

Cum aţi avut acces la toate acestea? Cum aţi reuşit?

Viorica Moisuc: Am reuşit simplu, venind din ţară cu o recomandare de la Institutul „Nicolae Iorga” şi Institutul de Studii Social Politice, unde lucram. M-am prezentat cu această recomandare la ministerul de Externe, de exemplu, şi am cerut să am acces la documentele pe care le-am cerut, din perioadele respective, pe evenimente (cum a fost criza cehoslovacă din 1938). Am fost şi la arhivele militare din Rensen. Arhivele private au un regim special, neputând avea acces la ele decât cu acordul familiei. (…) Am avut relaţii de foarte bună colaborare cu Institutul de Istorie al celui de Al Doilea Război Mondial, director Henri Michel şi cu mulţi alţi istorici. (…)

(Fragment din interviul acordat de doamna prof.univ.dr. Viorica Moisuc postului Radio7. Interviul integral va apărea în numărul 6 al publicaţiei „Minerva”, revistă de istorie şi filosofie a Editurii Fundaţiei „România de Mâine” )