Conacul Oteteleşanu din Măgurele a fost restaurat

În apropierea Bucureştilor, în judeţul Ilfov, istoria trăieşte şi respiră fără ca noi să percepem acest lucru cu celeritate. Astfel, nouă obiective din oraşul Măgurele (jud. Ilfov) sunt incluse în Lista monumentelor istorice din judeţul Ilfov, ca monumente de interes local. Şase dintre ele sunt situri arheologice (din timpul Civilizaţiei Gumelniţa şi Epocii Bronzului, până în întunecatul Ev Mediu), între acestea numărându-se şi ruinele fostei şi uitatei mănăstiri Grindure. Celelalte sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Dintre acestea din urmă, cel mai important este Complexul Oteteleşanu, monument din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ce cuprinde conacul propriu-zis (denumit Blocul M), parcul Oteteleşanu şi biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Alte două monumente de arhitectură se află în satul Vârteju (ce aparţine de oraşul Măgurele), respectiv, biserica Sfânta Treime – Gherman (datând din 1797) şi biserica Sfinţii Ioachim şi Ana (datând din 1818). Din punct de vedere arhitectural, Conacul Oteteleşanu face parte dintr-o serie de reşedinţe aristocratice, pe cale de dispariţie în România, înconjurate de parcuri în stil romantico-simbolic.

Din însemnările lui Slavici aflăm cum a ajuns moşia Măgurele în stăpânirea familiei Oteteleşanu. Domniţa Ilinca, fiica lui Nicolae Pătraşcu Voievod, s-a măritat cu fiul lui Stroe Leurdeanu. Soţul ei a fost ucis în 1658 de Mihnea al III-lea şi, după decesul Ilincăi, în 1668, Leon Vodă i-a luat moşiile şi, le-a dat Elenei Cantacuzino. Cu timpul, Cantacuzinii au împărţit moşia, o parte din aceasta revenind boierului Ioan Oteteleşanu. Ioan Oteteleşanu, noul proprietar, a fost ministru de Finanţe al României în anul 1866. Prin testamentul său din 1876, Ioan Oteteleşanu lasă toată averea sa pentru ca să servească la facerea unui institut de fete românce cărora li se va da o creştere şi educaţie de bune nume de familie, fără pretenţie sau lux (din Cartea de danie a Domnului Ioan Kalinderu către Academia Română – din 1893). După încetarea din viaţă a soţiei sale, Elena Oteteleşanu, la 4 decembrie 1888, a fost pus în posesiune domnul Ioan Kalinderu, administratorul averii Oteteleşanu şi membru al Academiei Române. Acesta, încă înainte de a dona Academiei Române (1893) toată averea familiei Oteteleşanu, inclusiv moşia Măgurele cu castelul, parcul, dependinţele etc, terminase restaurarea castelului, programul de studii şi planul de organizare a institutului. Acesta a fost inaugurat, în anul şcolar 1894 – 1895, cu prima serie de 15 eleve a clasei I, directorul de studii al institutului fiind scriitorul Ioan Slavici. În anul 1895 a fost primită a doua serie de 15 eleve. Deoarece în planul de organizare erau prevăzute cinci clase, iar în castel erau încăperi numai pentru trei, s-au ridicat alături alte două construcţii (1898). Elevele primeau aici, pe lângă cultura normală şi cuvenită, pregătire teoretică spre a putea înţelege îndrumările ce li se dau pentru „chivernisirea” casnică şi pentru creşterea copiilor. Ele studiau botanica, zoologia, chimia, filozofia, igiena, psihologia şi estetica. Pentru deprinderile practice, elevele lucrau pe rând, săptămânal, la bucătărie, sufragerie, atelier (confecţii, ţesut), dormitor, gospodărie (îngrijirea păsărilor, porcilor, vacilor, albinelor, peştilor, grădinii de legume, pomilor şi viei).

Edificat în a doua jumătate a sec. XIX, conacul face parte din ansamblul fostului conac Oteteleşanu, împreună cu biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena aflată în apropiere, pe strada Milcov nr. 2. Ctitoria făcătorilor de bine şi în veci pomeniţi, Ioan şi Elena Oteteleşanu, s-a zidit în anii 1851-1853; pictura în ulei cu tablouri în stilul Renaşterii datează din anul 1853, fiind a marelui pictor Gh. Tattarascu. Aceasta a fost înzestrată de ctitori cu toate obiectele şi odoarele necesare cultului divin. Biserica, cu planul trilobat având absidele laterale poligonale şi cea a altarului semicirculară, se remarcă prin îmbinarea armonioasă a volumelor.Precum Palatul Ghica de la Căciulaţi, Conacul Oteteleşanu are arhitectură neoclasică, specifică secolului al XVIII-lea, dar are ca particularitate constructivă grosimea mare a pereţilor parterului şi a subsolului, arce de mari dimensiuni şi boltirea cu arce dublou. Odată ce conacul a devenit proprietatea lui Ioan Oteteleşanu, el este modificat de către acesta, între 1840-1845, prin transformarea siluetei şi partiului conacului (raportul proporţiilor), prin amplificarea lui ca nouă reşedinţă nobiliară, dar tot în spiritul arhitecturii neo-clasice. Între 1855-1868, Ioan Oteteleşanu modernizează reşedinţa de la Măgurele, transformând-o dintr-un „castel” sau „villa”, într-un edificiu de vilegiatură, cu posibilităţi de tratament balnear, apele termale fiind aici prezente şi sesizate de specialişti străini. A treia fază, de reconfigurare a conacului, are loc între 1868-1894. Castelul, în urma testamentului lui Oteteleşanu, îşi schimbă iar funcţiunea, în aceea de cazare şi învăţământ teoretic şi aplicativ, ca pension de fete. Alte intervenţii apar între anii 1894-1960, când conacul suferă o altă serie de modificări, conjugate cu fenomenele naturale (în primul rând, cutremurele), toate acestea conducând la starea de colaps-ruină.

Complexul Oteteleşanu mai cuprinde şi un parc, care în perioada de dinainte de Primul Război Mondial servea drept parc de relaxare şi promenade pentru bucureşteni. Acesta a fost amenajat în stil romantico-simbolic de Karl Meyer, mare arhitect peisagist, în anul 1845. Parcul, aflat imediat la sud de conac, se remarcă prin gradul impresionant de împădurire şi prin monumente istorice: – altarul – Chioşcul lui Eminescu, lacul – Lacul lui Eminescu (transformat în piscină după 1945) şi bustul lui Mihai Eminescu, sculptat de Mihai Onofrei în anii ’50 (câştigător al Premiului de stat în 1952). Bustul a fost executat folosindu-se fotografia lui Eminescu din februarie 1878, făcută de pictorul şi fotograful ceh Franz Duschek. Acesta mai făcuse fotografii în parcul Oteteleşeanu în perioada 1863 – 1868, fotografii ce ilustrează aspectul iniţial al conacului, parcului şi bisericii. Statuia se găseşte în parc, unde se presupune că poposeau Mihai Eminescu cu Ioan Slavici în plimbările lor, la sfârşit de săptămână, …întru-cât la vremea aceea cea mai apropiată din grădinile de la Filaret şi totodată şi mai vestită dintre aceste grădini boiereşti era cea de la Măgurele a lui Otetelişanu, care era deschisă pentru bucureşteni (Jurnalul intim al lui Ioan Slavici, 1909). Tot din însemnările lui Ioan Slavici descoperim vizitele lui Eminescu în parc: …mă duceam acolo de cele mai multe ori cu Eminescu, mai ales după amiaza şi stăteam până spre miezul nopţii, căci plină era grădina, mai ales serile, când luna-şi revărsa lumina peste lac şi peste luminişuri, încât parcă te aflai pe celălalt tărâm, între smei, zâne şi feţi frumoşi. Aici stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri, aici e terasa cu liane, aici erau somnoroasele păsărele care la cuiburi se adună, aici luna iese ‘ntreagă şi se’nalţă aşa bălaie, dar tot aici era şi teatrul de păpuşi şi zvonul de vorbe omeneşti. Slavici indică prin citatele sale, sursa de inspiraţie a marelui nostru poet, Mihai Eminescu. Într-o epistolă a sa, prozatorul se referă şi la un eveniment istoric petrecut prin apropierea Măgurelelor: Măgurelele au fost moşie de zestre a Stănchii Doamnei şi se întindea din Dâmboviţa până-n Argeş. Mihai-Vodă Viteazul avea aici loc de şedere, unde a ţinut în ajunul bătăliei de la Călugăreni consiliul de război, iar bătrânii arată şi azi unde se afla cula lui, din care n-a mai rămas decât o pivniţă.

În prezent, Conacul Oteteleşanu se află în incinta Institutului Naţional de Cercetare -Dezvoltare pentru Fizica Materialelor – INCDFM, fostul Institut de Fizică Atomică (IFA) de la Măgurele. Această instituţie de cercetare prestigioasă în domeniul laserelor, unică în Europa, a început demersurile restaurării şi consolidării Conacului Oteteleşeanu în primăvara anului 2010. Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DJCPN) Ilfov a fost alături de INCDFM şi echipa de proiectare încă de la începutul procesului de restaurare. În 15 iunie 2011, la sediul INCDFM din Măgurele a avut loc primul Simpozion privind stagiul de realizare a lucrărilor de restaurare. Cu această ocazie, DJCPN a înmânat din partea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional o serie de Diplome de Excelenţă membrilor echipei de restaurare, instituţiilor şi ministerelor de resort, ca o manifestare a sprijinului şi recunoaşterii eforturilor pentru salvarea Conacului Oteteleşanu din Măgurele. O serie de artişti plastici din România şi din Europa, ca gest de recunoaştere a contribuţiei familiei Oteteleşanu la dezvoltarea culturii din România în veacurile XIX-XX, au lansat o colecţie de artă cu titlul Artă pentru Conacul Oteteleşanu, printr-o expoziţie, în ianuarie 2011. În prezent, colecţia se află la Măgurele, sub îngrijirea Fundaţiei Cultura şi Fizica la Măgurele şi urmează să primească noi piese în următorii ani. Ea se constituie într-un fond de patrimoniu prin care Fundaţia vine în sprijinul INCDFM pentru realizarea proiectului de amenajare interioară a clădirii, după darea ei în folosinţă. Noua destinaţie a clădirii îmbracă toate temele de funcţiuni istorice ale imobilului; va găzdui, sub acelaşi acoperiş, departamentele de fizică teoretică ale INCDFM, un muzeu-atelier de fizică pentru educarea tinerilor în ştiinţă, sedii de fundaţii de profil, sediul catedrei UNESCO pentru România, centru mass-media şi pinacotecă / colecţie muzeală, dar va oferi şi adăpost pentru invitaţi din ţară şi din afară, cât şi pentru tineri angajaţi ai institutului sau doctoranzi.

Cu o nouă prezentare estetică, Conacul Oteteleşanu, acum restaurat, ne apare cu o nouă anvergură şi noi valenţe, ce redau viaţă monumentului istoric şi arhitectural de secol XIX. (George V. GRIGORE)