Complexul brâncovenesc din Râmnicu Sărat – Proaspăt renovat, merită vizitat

Poate nu cunoaşteţi că, în afara Palatului de la Mogoşoaia şi a Palatului de la Potlogi, domnitorul Constantin Brâncoveanu a mai ridicat şi alte clădiri importante. Astfel, în  judeţul Buzău, la Râmnicu Sărat, pe strada Primăverii nr. 4, se află Complexul brâncovenesc, format din Casa domnească, Biserica Adormirea Maicii Domnului, zidul de incintă, turnurile şi Stăreţia.

Complexul a fost edificat de domnitorul Constantin Brancoveanu, împreună cu unchiul său, Mihail Cantacuzino spătarul, între anii 1690-1697, în stilul ce s-a impus în arhitectura românească sub numele de stilul brâncovenesc. Complexul brâncovenesc din Râmnicu Sărat este unul dintre cele mai importante obiective turistice din zonă, monument istoric de categoria A, obiectiv pe care nu ar trebui să-l rataţi. Construcţia, ridicată pe locul unei biserici mai mici, a fost finalizată în 1697, în „an al optulea den domniia mării-sale [Constantin Brâncoveanu], s-au săvârşit mânăstirea care au făcut măria-sa la târgul Râmnecului…” Iniţial aici exista biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un palat, chiliile călugarilor, aliniate de-a lungul zidului de incintă ce împrejmuia complexul. Acest zid, construit din cărămidă, era prevăzut cu turnuri la mijloc şi la colţuri, la poartă (partea de nord) existând turnul – clopotniţă. De-a lungul timpului, clădirile din componenţa Complexului, la care s-a adăugat Fosta Stăreţie (sec. XIX), au suferit modificări şi au avut diferite destinaţii. Iniţial mânăstire de călugări, după secularizare a funcţionat aici, în Fosta Stăreţie, primăria oraşului (1864 – cca. 1950), sediul diferitelor instituţii publice (1950-1978), iar din 1978 Biblioteca (până în 1990) şi Muzeul. În curte a fost o vreme cazarma pompierilor, iar în Casa Domnească a fost deschisă o şcoală gimnazială (sfârşitul sec. XIX), pentru ca în perioada comunistă să fie folosită ca sediul Judecătoriei.

În a doua jumătate a secolului XX, au fost iniţiate în zonă o serie de săpături arheologice care au scos la iveală, pe lângă structuri zidite (fundaţii, tunel boltit), morminte şi artefacte, îndeosebi ceramică, obiecte de vestimentaţie şi articole de uz casnic. În prezent, după un amplu proces de restaurare, aici vor putea fi vizitate expoziţiile Muzeului Municipal (Fosta Stăreţie şi Casa Domnească), puncte de interes turistic şi de pelerinaj fiind şi Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum şi curtea Complexului.

Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Râmnicu Sărat,  reprezentant al Parteneriatului dintre Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Râmnicu Sărat şi Parohia Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, este bene-ficiarul finanţării proiectului Restaurarea Complexului Brâncovenesc – monument istoric de categoria A, proiect finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 5: Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul major de Intervenţie 5.1: Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/ modernizarea infrastructurilor conexe. Autoritatea de Management a fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar Organismul Intermediar a fost Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud- Est. Valoarea totală a proiectului este de 5.843.839,47 lei.

Realizarea  proiectului a presupus restaurarea culturală şi arhitecturală a Complexului Brâncovenesc. Dezvoltarea turismului cultural impune rezolvarea problemelor legate de infrastructura de acces la obiectivele turistice (siturile arheologice, monumentele de arhitectură etc.) învechită şi insuficientă, lipsa spaţiilor de parcare dotate cu puncte de informare şi promovare a obiectivului turistic cultural, lipsa amenajărilor în punctele de belvedere pentru fortificaţii, cetăţi medievale, biserici, monumente istorice şi mănăstiri. Proiectul îndeplineşte principalele obiective ale domeniului major de intervenţie. Restaurarea Complexului Brâncovenesc din Râmnicu Sărat conduce la creşterea importanţei turismului şi culturii, ca factor care stimulează creşterea economică în regiuni, respectând principiile dezvoltării durabile şi ale protecţiei mediului. Prin restaurarea unui obiectiv cultural din grupa A, se valorifică potenţialul cultural local şi regional pe piaţa turistică naţională şi internaţională, fapt ce conduce la creşterea numărului de turişti şi extinderea sezonului turistic.

În ultimul timp, faima oraşului Râmnicu Sărat a fost făcută mai mult de existenţa penitenciarul oraşului şi nu de minunatul Complex brâncovenesc, clădirea primăriei sau de istoria bogată a oraşului. Domnitorul Constantin Brancoveanu s-a ascuns aici de trei ori, iar apoi, din porunca lui s-a ridicat aici şi o Casă Domnească. Ultimele porţi ale cetăţii se află la Muzeul de Istorie din Buzău, fiind greu încercate cu ghiulele de eteriştii care voiau să-i scoată pe boierii buzoieni ascunşi aici. Domnitorul Constantin Brâncoveanu, care se odihneşte la ctitoria sa din Bucureşti şi care a dăruit ţării minunatul stil brâncovenesc de arhitectură. Importanţa acestui stil s-a văzut ulterior prin influenţele arhitecturale transmise numeroaselor clădiri din România, unde Mănăstirea Hurez, modelul acestui stil şi unul dintre elementele de patrimoniu UNESCO ale ţării, a inspirat şi Casa regală, la Palatul Cotroceni, dar şi familia Ceauşescu, la Palatul Primăverii.

 Pe locul unei biserici mai vechi, ce se numea Râmnic, a construit la sfârşitul anilor 1600 Constantin Brâncoveanu şi unchiul său Mihail Cantacuzino, şi o frumoasă biserică. Fortificată cu ziduri de incintă şi turnuri, biserica a fost pictată de  Pârvu Mutu, faimos pictor al acelor vremuri, cel ale cărui lucrări le puteţi admira şi la Mănăstirea Aninoasa şi la ctitoriile Cantacuzino de la Sinaia, Colţea, Fundenii Doamnei, Mănăstirea Mamu sau Brâncoveni Lungeşti, Filipeştii de Pădure etc. Un alt lucru interesant este uşa de la intrarea în biserică, care este asemănătoare cu cea de la Biserica Colţea, cea care a inspirat atât de mult familia de sculptori Stork. La interior i-am admirat, pictaţi, pe ctitori şi pe familiile lor, acvila bicefală a Cantacuzinilor, găsită şi la Casa cu blazoane, şi am găsit şi două pietre funerare, una a unor preoţi despre care nu se ştia mare lucru şi una a nepotului lui Alexandru Suvorov, supranumit contele Rimninski, cu referire la Rîmnic, unul dintre cei mai importanţi generali din istoria Rusiei, neînvins în bătălii, şi care a câştigat împotriva turcilor două bătălii importante pe teritoriul actual al României, aici, la Râmnicu Sărat, şi la Focşani. Am privit şi frumoasa catapeteasmă pictată cu scene religioase şi păzită de doi dragoni auriţi sculptaţi în lemn, precum şi întreaga operă de pictură a bisericii, admirată şi ea de la colţurile naosului de doi serafimi sculptaţi.

Conacul brâncovenesc găzduieşte un mic muzeu de artă, alcătuit în principal din picturi. Am găsit aici o cameră dedicată unui pictor râmnicean necunoscut până acum, Petre Iorgulescu-Yor. Un artist care a lăsat o carieră avocăţească pentru pictură şi care a realizat în principal peisaje ale României de atunci. Ne-am bucurat şi de operele de pictură ale unor artişti mai renumiţi ca, Iosif Iser, Dumitru Ghiaţă, C. Baba, Pallady şi de cele de sculptură ale lui Jalea, Medrea şi Caragea.

Pe lângă aceste două importante clădiri, am vizitat şi Muzeul Municipal al oraşului Râmnicu Sărat, care se află tot acolo, dar în clădirile vechii Stăreţii, ocupate în trecut şi de securitatea comunistă. Am început turul cu o expoziţie dedicată pompierilor, cu echipamentele şi îmbrăcămintea lor specifică. Nu putea să lipsească de aici imaginea râmniceanului Pavel Zăgănescu, al cărui nume este preluat în denumirea ISU, bravul capitan al pompierilor care a luptat cu turcii în 1848 la Dealul Spirii. Muzeul mai cuprinde şi o colecţie zonală de etnografie,  precum şi documente şi obiecte care au aparţinut unor personalităţi din Râmni, Florica Cristoforeanu, importantă cântăreaţă de operetă, al cărui nume a fost preluat de Casa de Cultură a Râmnicului, Traian Săvulescu, biolog şi fondator al Şcolii Române de Fitopatologie, şi arhitectul Petre Antonescu, cel care a proiectat în Bucureşti Arcul de Triumf, Palatul neoromânesc al Primăriei Capitalei de lângă Grădina Cişmigiu, Institutul de Istorie Nicolae Iorga, unde se află şi Muzeul Literaturii, Palatul Marmorosh-Blank, decorat la interior de  Cecilia Storck, Palatul Kreţulescu de lângă Grădina Cişmigiu, actualul sediu UNESCO, Clădirea Facultăţii de Drept îmbogăţită cu sculpturile faimoşilor jurişti din Antichitate ale lui Ion Jalea, iar în ţară Cazinoul din Sinaia, construit după cel din Monte Carlo, Cazinoul din Constanţa, Palatul de Justiţie din Buzău, Vila Florica a Brătienilor de lângă Piteşti, Palatul Primăriei din Craiova, etc..

Situat destul de aproape de Bucureşti, Complexul brâncovenesc din Râmnicu Sărat merită a fi vizitat, aşa că… la drum! (George V. GRIGORE)

Surse: amfostacolo.ro; cjbuzau.ro; planiada.ro; opiniabuzau.ro; primariermsarat.ro