Coincidenţe la termene

Campania electorală este o dată la patru ani. Termenele în cazul hotărârilor instanţelor de judecată nu ar trebui să atingă patru ani decât în cazuri speciale, complexe, cu martori mulţi, cu necesare numeroase expertize. În fine, nu intru în amănunte! Ce mă contrariază – doar un pic! – este că dosarele unor lideri sau doar cunoscute persoane publice politice ajung şi ele la final tot în precampanie sau campanie electorală. Aşa se întâmplă nu de ieri, de azi…

I se pune omului o piedică în calea uitării, fie la puşcărie, fie prin alte hăţişuri ale justiţiei şi apoi, în funcţie de cine a câştigat alegerile, procesele se reiau, cu acelaşi deznodământ sau cu achitare, de genul „faptele nu există”. Eu cred că-i doar o întâmplare!!!

Întâmplare sau nu, oalele sparte le plătim noi în urma unor decizii ale unor instanţe superioare, naţionale sau internaţionale. La propriu, cu banii pe care-i producem prin muncă. Cei care au greşit/greşesc decizia/deciziile – cu intenţie, din lipsă de profesionalism, determinaţi, cointeresaţi etc – nu plătesc! Continuă să se joace de-a autoritatea! Ei doar decid (?!) cine intră sau nu intră în campania electorală, fără să suporte vreo consecinţă.

Este doar un motiv în plus (pentru mine, cel puţin) ca să-mi explic de ce oamenii de calitate, profesionişti de înaltă probitate morală nu prea se înghesuie, în detrimentul nostru!, să intre şi să câştige competiţii electorale.

Mai sunt puţin mai mult de trei săptămâni până la alegerile europarlamentare şi locale. Cele mai importante. Din păcate, Parlamentul nostru şi Preşedintele României s-au manifestat în vremurile din urmă ca o „curea de transmisie”, între centrul de la Bruxelles şi „periferia” locală, română, adică punctele cele mai importante. Nu vreau să ofensez pe nimeni. Aşa cred eu, eu care, poate la fel cu tine, cu el, cu noi, cu voi, cu ei, cred că am dreptul la opinie. Aşa cred pentru că aşa se vede. Nu, nu dau vina pe Bruxelles!

Nu, nu este vorba numai de geopolitică. Nu, este vorba, în principal, de noi. De ce alegem noi, pe cine alegem! De ce îi alegem. Se fac manevre? Se fac. Dar de ce le acceptăm? De ce nu-i schimbăm pe cei care, cu voie sau de nevoie, eufemistic vorbind, greşesc? De ce ne lăsăm păcăliţi, de ce luăm de bune „bombele” otrăvite? De ce? Ne întrebăm de atâtea cicluri electorale. Avem răspunsuri corecte, le auzim pe stradă, la radio, la televiziune, în mediul virtual. Şi ce facem cu aceste răspunsuri corecte?! Le punem în faţa unor oglinzi care deformează, facem haz şi ne răcorim cu verdicte ale unei justiţii în care nu mai credem.

Dar, până la urmă, în ce mai credem? Pentru că, totuşi, pe 9 iunie suntem chemaţi la vot. (Mioara VERGU-IORDACHE)