Furtul Coifului de aur de la Coţofeneşti şi al brăţărilor dacice de aur de la Sarmizegetusa a impactat negativ mare parte din cetăţenii ţării noastre. Alexandra, o artistă de 34 de ani din Iaşi, a lucrat trei zile cu croşetele sale magice şi a recreat coiful de la Coţofeneşti din lână aurie. Acum lucrează la brăţări.
Coiful croşetat din lână după modelul celui de la Coţofeneşti, devenit repede popular pe reţelele sociale, va fi vedeta, de pe 7 martie, expoziţiei „Young Blood”, la „Art Safari” în Bucureşti. Alături de coif vor fi expuse şi trei brăţări, tot croşetate, după modelul celor furate în Olanda. Operele artiştilor contemporani sunt tot mai căutate în ultima vreme. Ioana Ciocan, director „Art Safari”, a declarat: „De fiecare dată vom vedea toate lucrurile care se întâmplă în societatea contemporană: tragedii, calamităţi ale naturii sau schimbări de guvern — toate astea le vom vedea în arta contemporană. Tehnicile de design, tehnicile contemporane, dar şi ţesăturile sunt în mare trend în ziua de astăzi. Ne bucurăm că acest eveniment trist inspiră artiştii să protesteze.”
Iniţiativa Alexandrei Rîmbu ridică întrebări esenţiale despre modul în care ne raportăm la patrimoniul nostru cultural şi despre măsurile pe care le luăm pentru a-l proteja. Furtul recent al unor artefacte dacice valoroase a scos la iveală vulnerabilităţi în sistemul de securitate şi a evidenţiat necesitatea unei atenţii sporite din partea autorităţilor şi a publicului. Prin această creaţie, artista nu doar că aduce un omagiu strămoşilor noştri daci, dar şi atrage atenţia asupra importanţei educaţiei culturale şi a implicării comunităţii în conservarea şi promovarea istoriei noastre. Este un apel la conştientizare şi la acţiune, demonstrând că arta poate fi un instrument puternic de comunicare şi de schimbare socială. Coiful de la Coţofeneşti croşetat din lână reprezintă mai mult decât o simplă operă de artă; este un simbol al rezistenţei culturale şi al creativităţii în faţa adversităţilor. Această abordare artizanală transformă obiectele iconice ale trecutului într-un mesaj cultural accesibil, care rezonează cu publicul modern. De asemenea, subliniază importanţa protejării patrimoniului, punând în acelaşi timp în lumină abilitatea artizanilor de a transforma materiale comune în simboluri ale identităţii şi memoriei colective. Deci, da, putem considera această piesă o replică artizanală inspirată, care are atât o valoare simbolică, cât şi una educativă şi artistică. Este o dovadă că moştenirea culturală poate fi perpetuată şi reinterpretată prin mijloace creative. Dacă va deveni obiect comercial, va avea mare căutare.
Eu propun chiar ca fiecare muzeu de istorie important din România să primească o replică a celebrelor artefacte de aur dispărute spre a le expune şi a perpetuarea mesajul pe care l-au purtat peste milenii. Este vorba despre simbolurile aflate pe Coiful de la Coţofeneşti: ora sacrificiului (pe obrăzare), a ochilor îngroziţi de ce văd (cataclismul cosmic), despre cele şapte rânduri de „umbo” de pe calota coifului, despre sfincşii ce se joacă cu simbolul solar pe bolta cerească şi despre grifonii care rup formele mamiferelor vii, la ceas de sfârşit al timpului (ei „trag” în sensuri contrarii). De asemenea, brăţările şerpeşti (care îşi schimbă pielea) au două capete ca şi timpul (finalitate) din care muşcă lupii. Aceste brăţări sunt purtate de eroul Ghilgameş acum 3500 de ani în Mesopotamia, dar şi de eneada zeilor cu capete de animale din Egiptul antic. Aceleaşi elemente apar pe piesele celorlalte tezaure geto-dacice (Agighiol, Porţile de Fier, Băiceni – Cucuteni, Peretu, Craiova, Stânceşti, etc.). Timpul „se grăbeşte” şi „se termină”, iar în continuare va veni cel în care cei puţini scăpaţi vor trăi sute de ani (conform Bibliei). Între acestea este Nodul Gordian, când timpul va fi dublu (vremea lui Dionysos); vom vedea dublu, fără să bem. Ce este scris în aur, argint sau marmură, este un mesaj foarte important, ce se perpetuează peste generaţii spre neuitare. Să multiplicăm mesajul, aşa cum au făcut-o şi dacii şi pentru care au „primit” din partea romanilor – după războaiele sângeroase, în care au căzut captivi – sute de statui de marmură şi porfir, în care apar drepţi, cu mâna stângă susţinută în eşarfă, spre neuitare (mâna care susţine scutul de apărare). (George V. GRIGORE)
Surse: wikipedia.org; historia.ro; adevarul.ro; dinculise.com; brasovromania.net; viva.ro; Romania.europalibera.org; observatornews.ro; oficiuldestiri.ro; defenseromania.ro; europanews.ro;
Numărul 808
