Clubul privat

De curând am dat o tură prin centrul vechi al Bucureştilor. Locul este cunoscut pentru numeroasele baruri, restaurante, iar în anotimpul cald pentru terase. Unii proprietari s-au adaptat chiar şi Legii antifumat şi au forţat puţin denumirea de terasă, mai ales în anotimpul rece. Aşa se face că au improvizat spaţii, care nu sunt nici închise, nici deschise, dar unde se poate fuma în voie. Au sisteme de încălzire, folii transparente, unele spaţii sunt chiar un pic indecente. Eram cu o amică cosmopolită, fumătoare nevoie mare, care îmi spune: La naiba cu legea antifumat,
m-am săturat! Doar nu o să stau la terasă, pe frigul ăsta, fără bere pe masă să se uite toţi trecătorii, cum tremurăm într-un picior precum cocorii! Nu a aşteptat reacţia mea m-a luat de mână şi m-a dus undeva, într-un club privat. Am urcat trei etaje până ni s-a aplecat. Trebuie să recu-nosc că eram puţin speriat. La capăt o uşă metalică pe care m-a invitat să o des-chid. Nu doresc să par stupid, dar pare o chestie ilicită! Stai liniştit eşti la adăpost, aici nu intră niciun prost. Barmanul-proprietar sare să o pupe pe amica fumătoare. El e un prieten şi intră cu mine…O să plătesc coti-zaţia pe anul ăsta, când îmi va veni bine. De ce stai să te uiţi la noi? Pune ceva pe masă nu suntem oi! Barmanul-proprietar scoate ceva dintr-un sertar. Nu ai plătit cotizaţia nici pe anul trecut, în curând va trebui să faci un împrumut, altfel cardul de membru se va suspenda…Lasă asta, luaţi loc: Vin să vă iau comanda! Ne aşezăm ca oamenii la masă. Clubul privat pare mai mult o casă. E adevărat că nu văd prea bine, fiindcă fumul e ceaţă deasă. Găsesc un meniu. Îl consult şi comand o cafea şi ceva de băut pentru amica mea. Barmanul-proprietar sare ca un apucat: Vrei să te spurci, fii bărbat! Aici toată lumea comandă alcool, altfel te poftesc să iei un loc în hol. Omule nu mai beau de doi ani! Bafta ta, aici e club privat şi se bea! Mă gândesc ce să fac şi cer o bere fără alcool… Băi, nene, eşti coadă de topor? Păreai intelectual, când ai intrat. Sau te pomeneşti că eşti infiltrat? Stai, zic, să o luăm de la cap… Una şi cu una fac două, ori comanzi băutură, ca să ne faci plăcere şi nouă, ori te duci jos la bar… Iau o bere. Beau cu măsură şi mă uit către membrii clubului privat să aud ce le iese pe gură. Toţi sunt afumaţi, dar, desigur, intelectuali rasaţi. Povestesc verzi şi uscate. Unul se apleacă şi cade pe spate. Barmanul-proprietar se urcă pe tejghea, ca un star şi începe să cânte: Tânăr vreau mereu să fiu,/ să trăiesc aşa cum ştiu…. (Ciprian C. VASILESCU)