Îl întâlnesc zilnic. A intrat în obişnuinţa curgerii timpului. Cu fiecare zi care trece devine, ireversibil, monoton, banal, un loc comun. Personajul face parte din showul burlesc contemporan, uşor ridicol şi fals-muzical, ca o operă bufă scrisă plictisit, cu o palidă şi obosită strălucire barocă.
Ea are o mină artificial preocupată, o acreală atent studiată, un mers prudent condiţionat de tocurile exagerat de înalte, în general un aer afectat, de coafeză infatuată care soarbe cu lăcomie poveştile lumii mondene. Dacă doamna sau domnişoara e politician, mai ales undeva mai sus în ierarhia unui partid, mai mult sau mai puţin istoric, atunci obligatoriu geanta va atârna ritualic de cotul mâinii ridicate cu degetul mic în sus, faţa va afişa un zâmbet arogant, condescendent, iar discursul va deveni redundant şi totuşi minimalist, ca o conversaţie urlată în atmosfera unei obişnuite şi zgomotoase seri de clubbing.
El va fi întotdeauna pus la patru ace, cu mers ţeapăn, legănat, cu acelaşi aer contrafăcut, neautentic, plăsmuit, acţionând mimetic, disimulând şi imitând aiurea apucăturile celor asemenea lui. Dacă e politician, atunci se va face remarcat cu siguranţă prin platitudinea exprimării, obtuzitatea şi autosuficienţa gândirii şi, mai ales, prin cantitatea uriaşă de gel din păr. Dacă e ceva mai „copt”, părul rar, ca de marionetă, va fi neapărat vopsit negru-roşiatic. Posesorii de autoturisme vor opta, invariabil, pentru mărci germane scumpe, prin portiera cărora se vor revărsa aproape întotdeauna ritmuri manelizante şi efluvii vitriolante de parfumuri scumpe şi odorizant ieftin.
Şi Ea şi El vor practica un limbaj simplu, lemnos, necomplicat, bazat pe un vocabular de aproximativ o sută de cuvinte formate din puţine litere şi stâlcite în prescurtări traumatizante, pe care să şi le poată zbiera în urechile epuizate de ritmul searbăd şi uniformizant al clubului.
Lumea lor. Zi de zi, fără scăpare. (Dragoş CIOCĂZAN)