Clădirea cu aspect hybrid din Bucureşti

Sediul Uniunii Arhitecţilor din România.
Monument al victimelor comunismului

Destul de aproape de „Memorialul Renaşterii”, pe numele său complet „Memorialul renaşterii – Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, care este un ansamblu monumental situat în Piaţa Revoluţiei (fostă Piaţa Palatului) din Bucureşti, ridicat în memoria victimelor Revoluţiei române din 1989 – autorul lucrării fiind Alexandru Ghilduş – la intersecţia dintre străzile Boteanu şi Demetru Dobrescu, se înalţă triumfătoare o clădire neobişnuită, realizată într-un stil inedit, printr-o combinaţie de nou cu vechi. De la depărtare pare o clădire de birouri de tipul zgârie-nori, nimic neobişnuit în zilele de astăzi. Când te apropii mai mult, îţi dai seama că acel imobil deţine un element nemaiîntâlnit la alte clădiri din Bucureşti. Paralelipipedul din sticlă este ridicat dintr-o ruină cu valoare arhitecturală şi istorică. Este vorba despre sediul Uniunii Arhitecţilor din România şi Monumentul Victimelor Comunismului, având codul B-II-m-B-18600). Acesta a devenit un obiectiv turistic reprezentativ pentru Capitală datorită stilului său arhitectural nonconformist.

Clădirea „pleacă” din baza sa ca un monument istoric şi se termină cu o construcţie realizată în cel mai modern stil. Clădirea îmbină vechiul şi noul într-un amestec de cărămidă şi sticlă. Fost sediu al unei direcţii a Securităţii în perioada comunistă, chiar pe 23 decembrie 1989, casa a fost arsă şi distrusă de către Armata Română. „În 1990 a fost atribuită Uniunii Arhitecţilor din Bucureşti, fiind o ruină. Ideea a fost de a păstra ruina ca atare”, spune Dan Marin, arhitectul imobilului nou construit. Restaurată din 2003-2007 (arhitecţi Dan Marin şi Zeno Bogdănescu), aceasta menţine ruina ca memorie a Revoluţiei şi introduce un volum contemporan independent. Arhitectul clădirii originale a fost J. Hndertz. Destinaţia sa a fost schimbată de-a lungul timpului. De la Centrul de Cultură Arhitecturală al UAR, sediul UAR, spaţiu expoziţional, sediu al bibliotecii, al arhivei UAR şi al revistei „Arhitectura”, clădirea a fost recent înscrisă în lista monumentelor istorice.

Casa a fost construită de Grigore Păucescu, la sfârşitul secolului XIX, apoi a servit ca sediu ambasadei Austro-Ungare, înainte de Primul Război Mondial. După atacul, urmat de incendiere, din decembrie 1989, casa a fost împărţită în două fragmente, în prima jumătate s-a instalat sediul Academiei Române, iar cea de-a doua i-a revenit Uniunii Arhitecţilor din Bucureşti. Construită într-un stil arhitectural al renaşterii franceze, sediul mai păstrează din clădirea impozantă de odinioară două faţete care reuşesc să trezească interesul trecătorilor cu privire la aspectul casei de pe vremea lui Păucescu. În anul 2003, clădirea a fost ridicată până la etajul 7, într-o notă modernă. Sediul măsoară 28 de metri, cu ferestre joase de 2 metri şi 60 de centimetri.

Sediul Uniunii Arhitecţilor din România din Piaţa Revoluţiei este una dintre cele mai ciudate clădiri din România. „Casa place tinerilor şi străinilor şi le displace bătrânilor”, a constatat Dan Marin în urma părerilor exprimate. Clădirea atrage atenţia trecătorilor care se opresc să o studieze, iar cei mai mulţi dintre străini o duc în ţara lor prin intermediul fotografiilor. Numită şi „Borcanul“, „Bobocul de sticlă“, „Clădirea cyborg“, clădirea de birouri din Piaţa Revoluţiei şi-a asumat aceste denumiri primite în ultimii ani. Potrivit arhitectului, intervenţia a fost făcută cu tact şi respect pentru casa care reprezintă un monument istoric, de aceea înfăţişarea imobilului păstrează şi din memoriile casei lui Păucescu. Urmând cumva evoluţia normală a istoriei, peste fundaţiile şi pereţii de cărămidă vechi, se ridică translucide câteva etaje de sticlă în care se reflectă monumental „Memorialul Renaşterii”, ridicat în memoria victimelor Revoluţiei române din 1989. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; bucurestiulmeudrag.ro; vatra-mcp.ro; uniuneaarhitectilor.ro;