Civilizaţie cu izul stricăciunii

Mai este un pic şi împlinim trei decenii de la eliberarea de sub jugul ceauşist şi totuşi se mai observă relicve ale comunismului, pe clădiri, prin cimitire, pe sufletele şi în minţile oamenilor. Lozinca internaţionalistă specifică epocii: Proletari din toate ţările uniţi-vă! se mai aplică? Eu zic că da! Am ales trei fotografii care să vorbească despre aceste trei decenii. Prima este clară. Înscrisul roşu, cunoscut, tronează pe o clădire ce se ţine în piuneze. La stânga cadrului remorca, zestrea românului purtată din generaţie în generaţie pe două roţi. Fie ea brişcă, bicicletă sau orice implică mersul şi se învârte. La dreapta cadrului şi nu al tatălui, semnul progresului incontestabil: parabolica de pe faţada casei şi reversul, veceul din spatele acesteia. În a doua fotografie, scara, pisica şi iar bicicleta. Nu ştiu încă dacă prima metaforă, adică scara, se sprijină pe a treia metaforă, adică pe bicicletă, sau viceversa. În ultima fotografie: simbolul mâncării şi al foametei din cei din urmă ani: frigiderul. Cel care ne-a coborât direct în stradă. Dar libertatea a implicat şi o decădere maximă. Pentru unii echivalentă cu dormitul în stradă, pe bancă. Căci şi odihna vine după hrănire, dar şi nesomnul după griji!

(Ciprian C. VASILESCU)