Probabil vă amintiţi de orele de chimie de la şcoală când încălzeam în diferite eprubete substanţe chimice, spre a le „deconspira” calităţile sau a le pregăti pentru contactul cu altele. Acel arzător (bec) folosit este invenţia românului Nicolae Teclu. Acesta a fost un chimist român de renume internaţional, membru al Academiei Române din anul 1879 şi susţinător al ideii de eliberare naţională a românilor din Transilvania.
Iniţial a studiat ingineria şi arhitectura, iar apoi chimia. Ulterior şi-a continuat cariera devenind profesor de chimie generală şi chimie analitică la Viena. A avut o contribuţie substanţială la dezvoltarea chimiei mondiale. Unul dintre subiectele cercetate de el a fost flacăra, realizând un arzător (bec) performant, ce şi-a păstrat numele de Bec (arzător) Teclu.
S-a născut în anul 1839, la Braşov, urmând studiile liceale tot aici. A terminat Institutul Politehnic din Viena, secţia Chimie, şi Academia de Arte Frumoase din München, secţia Arhitectură.
Profesor de chimie la Academia de Comerţ din Viena, docent la catedra de Chimie a culorilor din cadrul Academiei de Arte din Viena, chimist al Monetăriei Statului şi al Imprimeriei Imperiale din Viena, membru al Academiei Române – sunt repere biografice care vorbesc despre notorietatea şi talentul savantului român. Mai târziu, acesta devine profesor de chimie la Colegiul Naţional Andrei Şaguna din Braşov. A devenit celebru în toată lumea prin cele 60 de descoperiri şi peste 50 de lucrări originale din domeniul chimiei.
În 1900 obţine brevetul pentru realizarea invenţiei sale, arzătorul cu mecanism de reglare a raportului dintre aer şi gaz. „Becul” său produce o flacără mai fierbinte decât Becul Bunsen şi deci este superior acestuia. Invenţia a fost brevetată în Austria şi realizată de firma vieneză W.J. Rohrbeck’s Nachtolger şi, la Leipzig, de către firma Franz Hugershoff.
Folosirea acestui tip de arzător este răspândită astăzi în întreaga lume, într-o variantă îmbunătăţită.
Domeniile care au fost studiate de Nicolae Teclu includ: studii de rezistenţă a hârtiei şi a fibrelor lemnoase; pigmenţi minerali; uleiuri utilizate în pictură şi combustia gazelor. Tot lui îi aparţine crearea în premieră a unei serii de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din Bucureşti. O parte a aparatelor lui le-a donat el însuşi Laboratorului de chimie anorganică a Universităţii din Bucureşti. Cele mai importante sunt aparatul pentru detectarea metanului şi un altul pentru prepararea ozonului. A analizat îndeaproape compoziţia şi chimia unui meteorit găsit în 1870 la Goalpara (India). Nicoale Teclu a inventat şi aparate pentru prepararea dioxidului de carbon solid, pentru sinteza şi descompunerea apei, pentru înregistrarea exploziilor de gaze, pentru determinarea în orice moment a compoziţiei aerului din mină în scopul evitării exploziilor.
A publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice, printre care: Noţiuni generale despre industria pigmentelor de depinsu; Relaţiuni între chimia organică şi anorganică; Despre pigmentele anorganice, Despre caracteristicile flăcării etc.
La 13 septembrie 1877, a devenit membru corespondent al Societăţii Academice Române, iar din 2 iulie 1879 a fost membru titular al Academiei Române. Discursul de recepţie s-a numit Despre relaţiunile între chimia organică şi chimia anorganică. Între 1910 şi 1913, a fost preşedintele Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române.
Ca premii deosebite primite de Nicolae Teclu putem aminti: în 1904, a fost decorat cu Ordinul Crucea de Cavaler, în 1905 Regele Carol I i-a acordat Medalia Bene Merenti clasa I-a, iar în anul 1909 a primit Ordinul Franz Josef în grad de cavaler.
Deşi invenţiile sale au îmbogăţit pe mulţi, el a murit sărac, în 13/26 iulie 1916, la Viena. Mormântul său se găseşte la Cimitirul Hietzing, în capitala Austriei.
Nicolae Teclu rămâne unul dintre primii chimişti români care s-au făcut cunoscuţi şi sunt recunoscuţi la nivel internaţional. În plus, o parte dintre şcolile sau liceele cu profil de chimie din România poartă numele acestuia.
Numele lui Nicolae Teclu este purtat astăzi de peste 15 licee cu profil de chimie din toată ţara. Mai sunt diferite străzi ce poartă numele marelui chimist, iar la Bucureşti o staţie de metrou îi poartă numele din anul 2009. Staţia ce se află în apropierea Autostrăzii Soarelui şi este cunoscută ca fiind cea mai colorată staţie de metrou din România, deoarece are podeaua placată cu marmură albă, iar tavanul cu marmură neagră, pereţii şi stâlpii de susţinere fiind placaţi cu panouri ignifuge vopsite în roşu, verde, alb, galben, albastru, portocaliu.
La Braşov, unde casa renumitului inventator din domeniul chimiei, Nicoale Teclu, a fost renovată în 2014 de actualul proprietar, Ion Stoica, sub coordonarea Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu din Braşov. Meritul îl are proprietarul, care şi în interiorul locuinţei a păstrat „parfumul” vremurilor de altădată. Am refăcut integral poarta din lemn şi am renovat faţada. Cred că este un bun exemplu pentru toţi cei care au în proprietate clădiri care sunt monument istoric şi este păcat să nu le punem în valoare, a declarat Ion Stoica. Casa de pe strada Prundului nr. 41, ne aminteşte de universul în care a trăit şi a creat marele nostru chimist Nicolae Teclu. (George V. Grigore)
Surse: wikipedia.org; historia.ro; mnt-leonida.ro; oamenidestiinta.hi2.ro; tara-barsei.ro
Numărul 808
