„Cetatea Zânelor”

• Rezultate interesante în campania de cercetare 2024 din situl arheologic din Covasna

Cu un nume atât de legat de lumea basmelor, această cetate – „Cetatea Zânelor” – se dovedeşte a fi un foarte important punct fortificat al regatului geto-dac aflat pe coronamentul Munţilor Carpaţi, pe ramura lor orientală. Dacă ştiam că salba de cetăţi geto-dacice mai importante sunt cele descoperite şi cercetate până în prezent aflate în sistemul de apărare a capitalei Sarmisegetusa Regia, în Carpaţii Occidentali (Munţii Apuseni), iată că, prin descoperirea unor importante tezaure, dar şi a unor fortificaţii pe catena carpatică orientală, avem dovada întregii extinderi a teritoriului ocupat şi administrat de daci.

După raportul arheologului Luca Paul Pupeza, responsabil ştiinţific al şantierului arheologic de la Covasna – Valea Zânelor, avem datele ce urmează. Cercetarea în situl de la Covasna – „Cetatea Zânelor” s-a desfăşurat în anul 2024, atât în interiorul zonei fortificate, pe Terasa a II-a, cât şi în exteriorul acesteia, pe şaua de legătură a Dealului Cetăţii cu culmile învecinate, pe unde trecea probabil drumul antic de acces. Finanţarea cercetării a fost asigurată de către Ministerul Culturii (prin Proiectul anual de finanţare a cercetărilor arheologice sistematice) şi de către MNCR – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (din fonduri proprii). Pe Terasa a II, în apropierea zidului şi a bastionului de aici, au fost identificate în campaniile anterioare două edificii dacice cu acoperişul susţinut de stâlpi din lemn dispuşi pe trei sau patru şiruri. Nici unul dintre aceste edificii nu a fost conturat în întregime; ca urmare, funcţionalitatea lor rămâne deocamdată incertă. Cele două edificii ar putea fi temple, de tipul celor cu aliniamente de coloane, dar nu poate fi exclusă şi o altă funcţionalitate, civilă sau militară. În ultimele campanii de cercetare s-a avut în vedere dezvelirea Edificiului II, aflat la nord şi nord-vest de bastion. Cel mai probabil, acesta avea patru şiruri de stâlpi, cu 10 sau 11 stâlpi pe şir. În 2024 s-a cercetat în special zona vestică în încercarea de a stabili limita acestuia, ceea ce s-a şi reuşit. Edificiul era delimitat aici de o vână de stâncă nativă, vizibilă probabil şi în antichitate, la vest de aceasta nefiind identificate urme de stâlpi. Ca urmare, până în prezent, Edificiul II a fost delimitat pe trei laturi, spre sud (zidul Terasei II), est (stâncă) şi vest (stâncă). Cercetările vor continua în campaniile următoare spre nord, pentru a stabili limita edificiului şi aici. Dat fiind faptul că s-a săpat mai ales în fundaţia edificiului (pământ amestecat cu stâncă sfărâmată) s-au găsit puţine materiale, în special fragmente ceramice.

Pe traseul posibilului drum de acces în cetate s-a deschis în anul 2023 un nou sector de cercetare, unde au continuat săpăturile şi în 2024. Aici, cu ajutorul unui georadar, au fost identificate mai multe posibile complexe arheologice. Pentru verificarea unui astfel de posibil complex s-a trasat în 2023 o suprafaţă de cercetare de cca. 10X2 m. Până în prezent nu s-a identificat vreun complex sigur antic şi nu s-au descoperit materiale arheologice, dar cercetarea este abia la început. Vizibile în teren dar şi pe scanarea LiDAR, pe şaua de legătură se află două valuri de pământ dispuse perpendicular pe aceasta. Cel mai sudic dintre cele două valuri este tăiat de un drum forestier, malul vestic al acestuia fiind săpat pe o porţiune de 4X2 m pentru a-i identifica structura internă. Deocamdată rezultatele sunt incerte. S-a descoperit stânca nativă foarte aproape de suprafaţă precum şi o cantitate relativ mare de pietre în jur. Nu s-au găsit materiale arheologice.

„Cetatea Zânelor”, cum mai este denumită fortificaţia dacică de la marginea oraşului Covasna, de pe Dealul Florilor Voineşti, este, poate, cel mai important obiectiv istoric al zonei. Neexistând foarte multe date istorice despre această fortificaţie, în jurul acesteia s-au creat tot felul de mituri şi legende, cu zâne, comori şi personaje de basm. Această cetate datează din secolul 2 î.Hr.. Se presupune că fosta cetate a fost dărâmată la porunca lui Burebista şi construită alta peste fundaţiile primei cetăţi. Cetatea era structurată pe trei terase şi, după cum dovedesc descoperirile arheologice, este cea mai mare fortificaţie dacică din afara Munţilor Orăştiei descoperită până acum. Faptul că aici au fost găsite o mulţime de vestigii constând în vase de ceramică, arme, bijuterii şi monede, dar şi un templu închinat divinităţii, i-a făcut pe specialişti să creadă că a fost un important centru economic al dacilor. Deşi săpăturile arheologice au început încă din anii ’40, cea mai mare parte a zidurilor a fost scoasă la iveală după ce, în 1995, o furtună puternică a dărâmat arborii de pe o întreagă parte de versant. Despre „Cetatea Zânelor” s-a mai spus că ar fi legendarul Ranisstorum, locul în care s-a refugiat Decebal după asediul de la Sarmizegetusa, în speranţa că va reuşi să strângă altă armată. Până acum însă nu există nicio dovadă care să susţină ştiinţific o asemenea ipoteză. În zona de est a Transilvaniei există circa 34 de cetăţi dacice, iar cea de la Covasna se apropie cel mai mult de măreţia celor din Munţii Orăştiei. E posibil ca înspre una dintre aceste fortăreţe să se fi îndreptat, totuşi, Decebal.

Sunt multe mituri şi despre comoara aflată sub zidurile acestei cetăţi. Unii spun că aceasta ar aparţine dacilor, care ar fi ascuns undeva în cetate un important tezaur. După ce săpăturile arheologice din anii ‘40 au fost stopate, căutătorii de comori, dornici de îmbogăţire peste noapte, au căutat în lung şi în lat comoara, fără a găsi ceva. Partea proastă este însă aceea că au distrus şi multe vestigii istorice importante în căutarea acestei comori.

După spusele din bătrâni, aici ar fi totuşi o comoară, păzită de un cocoş care adoarme o dată la şapte ani, acela fiind singurul moment în care poţi avea acces la comoară. Se spune că un cioban ar fi nimerit acolo fix când dormea cocoşul şi de atunci nimeni nu l-a mai văzut.

Alte legende spun că această cetate ar fi fost apărată de un şarpe mare (balaur, cu solzii de aur). Într-adevăr, dacă ne uităm din depărtare la dealul pe care a fost construită cetatea, datorită celor trei terase, imaginea care ne apare dă impresia că o uriaşă reptilă stă încolăcită în jurul lui.

Tot o legendă spune că aici ar fi locuit Ileana Cosânzeana, cea mai frumoasă dintre pământence. Şi aceasta ar fi ascuns aici o comoară, care poate fi găsită doar într-o zi cu soare, înainte de sărbătoarea de Sfântul Gheorghe şi doar cel de al şaptelea copil al unei familii o poate vedea.

Legende, legende… (George V. GRIGORE)

Surse: historia.ro; mncr.ro; nomadia-travel.com; istorievechero; cvcz.ro; undemergem.ro; biblioteca-digitala.ro; mesageruldecovasna.ro; radiovacanta.ro; cetateazanelor.ro; turismprinromania.com; analelebanatului.ro; academia.edu