Cetatea Şoimoş – un adevărat cuib de vulturi

Cetatea Şoimoş (sec. XIII) se află pe malul drept al Mureşului, vizavi de Lipova, pe dealul Cioaca Tăutului (jud. Arad). A fost construită după primele invazii ale tătarilor în zonă şi este atestată documentar din anul 1278. Cetatea Şoimoş se află pe lista monumentelor istorice.

Cetatea Şoimoş  a fost construită către sfârşitul secolului al XIII-lea de către o familie nobiliară. Prima atestare documentară datează din anul 1278, când banul Pál donează „Castrum Somos” fiilor fratelui său. Rolul ei a crescut constant începând cu voievodul  Ladislau Kán al II-lea care a stăpânit cetatea prin doi interpuşi, care erau şi comiţi de Arad: Alexandru (1310) şi Dominic (1311). După 1315, ajunge domeniu regal, fiind reşedinţa comiţilor şi vicecomiţilor de Arad. Către mijlocul secolului al XV-lea este donată succesiv, trecând prin mâinile mai multor stăpâni, în final regele Vladislav I donând-o familiei Ország (1440-1444). În anul 1456 a intrat în posesia lui Iancu de Hunedoara, care apoi a dăruit-o căpitanului husit ceh Jan Giskra în 1471. În 1509 cetatea şi domeniul au ajuns în stăpânirea lui George Hohenzollern de Brandenburg, care a practicat o crâncenă exploatare. Ea a fost asediată în 1514 de răsculaţii români şi maghiari conduşi de Gheorghe Doja. După o scurtă rezistenţă, garnizoana cetăţii condusă de voievodul de Ciuci s-a răsculat împotriva oamenilor lui George Hohenzollern şi s-a alăturat insurgenţilor. Potrivit tradiţiei, tabăra răsculaţilor a fost aşezată pe Dealul Cioilor din apropiere. În 1541, când Transilvania a devenit principat autonom, Şoimoşul a fost reşedinţa principelui minor Ioan Sigismund şi a mamei sale, regina Isabela. În această perioadă ea a fost întărită şi înfrumuseţată în stilul Renaşterii, fiindu-i adăugate, totodată, bastioanele externe. În curtea interioară se văd până azi unele profile de piatră artistic sculptate de la apartamentele princiare situate la etaj.
Turcii au ocupat cetatea în anul 1552, după asedii repetate, iar în 1595 a fost recucerită de către György Borbély, căpitanul lui Ştefan Bathori, ajungând în custodia domnitorilor din Ardeal. Moise Secuiul – conducătorul luptei de rezistenţă împotriva ocupaţiei austriece, întruchipate de generalul Gheorghe (Giorgio)  Basta  -, după ce a fost înfrânt lângă Teiuş în anul 1602, s-a refugiat în cetatea Şoimoşului. Considerând însă mult prea nesigură această aşezare, el a încheiat un pact de schimb cu paşa Bektaş din Timişoara, cedând castrul în schimbul cetăţii din Kladovo. În 1599-1600 cetatea a trecut în stăpânirea lui Mihai Viteazul. Castrul a fost eliberat definitiv de sub dominaţia turcească abia în anul 1688. Stricăciunile din timpul şi de după asediu nu au mai fost remediate niciodată, fortificaţiile începând să se ruineze. Nu s-au mai luat măsuri nici pentru conservare. În secolul al XVIII-lea cetatea şi-a pierdut treptat importanţa militară ca urmare a perfecţionării artileriei. În apropierea cetăţii s-au ciocnit în 1784 răsculaţii lui Horia cu forţele imperiale şi nobiliare. Părăsită definitiv în 1788, cetatea s-a ruinat tot mai mult. De-abia în ultimii ani s-au efectuat unele lucrări de consolidare a zidurilor.
Castelul are turnuri interioare de formă aproximativ-triunghiulară, calea cea mai uşoară de acces fiind dinspre Vest. Cărarea duce peste şanţul de apărare lat şi adânc, pe puntea suspendată de odinioară aşezată pe nişte piloni uriaşi, spre poarta fortificaţiilor exterioare, întărită cu un turn de apărare. Din cauza stării deplorabile a punţii, intrarea în cetate prin acest loc este periculoasă în zilele noastre şi din această cauză singura cale accesibilă este cea care duce de-a lungul şanţului spre o spărtură a zidului dinspre est. Curtea cetăţii interioare de dimensiuni considerabile (35×22 metri) este dominată de turnul porţii şi de turnul vechi, înalt de câteva etaje. Spre nord se situează Palatul Reginei Izabela bogat împodobit cu sculpturi renascentiste. Remarcabil este balconul păstrat intact până în zilele noastre şi care poartă tot numele suveranei de odinioară. Din cetate se deschide o privelişte minunată atât către defileul Mureşului, cât şi spre câmpia Aradului.
Oraşul Lipova se află la 34 de kilometri de municipiul Arad şi puteţi fi siguri că venind aici veţi descoperi natura la ea acasă, datorită frumuseţii Munţilor Zărandului, Râul Mureş, Câmpia de Vest şi Dealurile Lipovei. Deşi drumul este anevoios până sus la cetate, merită tot efortul deoarece odată ajunşi sus veţi avea o privelişte superbă spre defileul  Mureşului şi câmpia Aradului. Oraşul Lipova are o importanţă turistică pentru care merită vizitat. Nu doar Cetatea Şoimoş reprezintă o atracţie turistică, ci şi multe alte obiective, cum ar fi: rezervaţia naturală „Balta Şoimoş”, Mănăstirea „Sfânta Maria” din Radna, biserica „Adormirea Maicii Domnului”, biserica „Buna Vestire”, muzeul orăşenesc. Şi poate cea mai atractivă este staţiunea balneoclimaterică, care îşi aşteaptă turiştii cu izvoarele sale minerale care au efect curativ.
Ruinele Cetăţii Şoimoş aflate pe dealul Cioaca Tăutului de lângă Lipova se conturează pe albastrul cerului încă de vară, cu turnurile sale zvelte, cu siluetele zidurilor pătrunse de orbitele uşilor şi ferestrelor de odinioară, ca un adevărat cuib de vulturi. (George V. GRIGORE)

(Surse: turismland.ro; skyscrapercity.com; cetateasoimos.ro; savizitam.ro; povestea-locurilor.ro; enciclopediaromaniei.ro; viziteazaromania.net; travelereuropa.ro)