Cercetarea economică în contextul general al cercetării ştiinţifice

În cadrul workshopului Bune practici privind elaborarea unui articol ştiinţific, organizat de Universitatea Spiru Haret în colaborare cu UZPR, la Premium Wellness Institute, autori remarcabili au oferit informaţii extrem de utile. Pentru că nu toţi am avut privilegiul de a fi martori la eveniment, continuăm să prezentăm rezumate ale expunerilor.
O prezentare extrem de interesantă a susţinut domnul Gheorghe SĂVOIU: un ghid util, atât pentru studenţi, cât şi pentru cadre didactice sau alte categorii profesionale aflate în faţa provocării cercetării ştiinţifice.

I. Clasic şi modern în cercetarea ştiinţifică actuală
Ştiinţa şi cercetarea ştiinţifică. Demers: hypothesis – apodeixis(demonstraţie) – theoria/ theoretike (teorie), reunind în final: • dome-niu/realitate; • metodă/colecţie de metode; • teorie/sistem teoretic; • model/set larg de modele (Săvoiu, 2012).
• Ştiinţele hard oferă înţelegere, validează şi prognozează.
• Ştiinţele soft oferă interpretare fără a anticipa/proiecta.

II. Tipologia cercetărilor economice moderne

• Cercetare ştiinţifică – stricto sensu: studiu metodic care dovedeşte o ipoteză adevărată de una falsă sau identifică răspuns la o întrebare modelatoare/experimentală.

• Cercetare ştiinţifică – lato sensu (Creswell, 2008): proces etapizat de colectare şi analiză a informaţiilor pentru a înţelege un subiect teoretic sau a aprofunda cunoaşterea unei probleme practice.

• Cercetare fundamentală, aplicată şi dezvoltare experimentală: activităţi creative sistematice ce cresc stocul cunoştinţelor vechi cu cele noi (Frascati Manual, 2015)

10 paşi în cercetarea ştiinţifică: 1. Formularea întrebărilor esenţiale (deduse din date). 2. Obţinerea de informaţii şi indicatori (cercetări similare). 3. Concentrarea asupra unui subiect specific şi rafinarea explorării prin premise şi ipoteze (ale investigaţiei). 4. Identificarea de metode, tehnici, instrumente, materiale necesare (specifice cercetării). 5. Selectarea unor surse/resurse de calitate şi colectarea bazelor de date (date simple sau big data). 6. Valorificarea dialogului în echipă sau cu alţi cercetători. 7. Alegerea de teste sau experimente optime. 8. Analiză şi evaluare rezultate, experimente, inclusiv recomandări. 9. Generalizări/excepţii, evaluare impact răspunsuri la întrebări esenţiale şi apariţia de noi întrebări majore. 10. Revizuire raport, comunicare şi diseminare rezultate.
Surse: Ghiduri disponibile online pe site-urile instituţiilor academice (Gray, Malins, 2004; White, 2006; Stewart, 2009; Shields, Rangarjan, 2013)

III. Unele particularităţi ale cercetării economice moderne
Thorstein Veblen (1919) defineşte drept minimum (suficient şi necesar în acelaşi timp) într-o cercetare serioasă obţinerea unui rezultat dat chiar şi de simpla creştere la două a întrebărilor, acolo unde înainte exista numai una singură.
Tipologia minimală a cercetării economice moderne: A. Integrativă/holistică versus disipativă/procesuală. B. Dinamică şi pragmatică (modern şi experimentală)
Veblen, T., 1919, The Evolution of the Scientific Point of View, New York: The Viking Press, pp. 32-56. P
Pericolul şi precaritatea unidisciplinarităţii izolatoare: • Ştiinţe şi discipline (1000/9000) • Trans-, inter-, cros- şi multi-disciplinaritate • Econodisciplinaritate • Eco-noştiinţe/econodiscipline • Alianţele econodisciplinare.
Cercetarea în echipă. Dimensiunea medie a echipei – a crescut de 10 ori de la 1,1 (1960), la 11,2 în 2010 (Milojevic, 2014) – în economie este 5. Principiile cercetării în echipă (Maliţa, 1971): • refuzul identităţii; • primordialitatea proiectului /cercetării; • centrul decizional al echipei este identic cu managerul „de facto” (nodul relaţional); • spiritul de echipă este diferit calitativ de cel individual; • raţionament inter-, trans-, cros-şi multidisciplinar al echipei.
Critici aduse cercetării economice.
• Legea în economie nu are claritatea fizicii/matematicii • Principiul caeteribus paribus nu se realizează practic • Experimentele sunt dificil de realizat în economie • Numărul mare de variabile reziduale netestate limitează calitatea modelărilor şi veridicitatea predic-ţiilor • Modelele comportamentale axate pe premisa raţionalităţii lui Homo Oeconomicus ambiguizează cercetarea • Echipa cercetării trans-, inter-, cross şi multidisciplinare este greu de alcătuit (Săvoiu, Răducu, 2013).
Stadiile procesului creativ al cercetării economice. Cercetarea economică este un act creativ, – Graham Wallas, în Arta gândului (The Art of Thought) – reunind în mod specific patru stadii: A. PREGĂTIREA B. INCUBAREA C. ILUMINAREA D. VERIFICAREA
Principalul obiectiv al cercetării economice: „Soluţionarea ştiinţifică a unei probleme de alegere socială, de o manieră exploratorie şi sistematică” (Stiglitz, Sen, Fitoussi, 2009) prin: 1. formularea de teorii noi; 2. validarea/invalidarea teoriilor vechi prin noi modele.
Pregătirea bibliografică particularizează patru cercetări (Şandor, 2013), prin orientarea lor către: • SOLUŢIE (REZULTAT); • METODOLOGIE; • LEGI ŞI TEORIE; • APLICAREA UNUI MODEL, EXPERIMENT, SIMULĂRI (Cooper, 1988; Silverman, 2013).

III.1.Ciclul primar al inputurilor – outputurilor cercetării

• Iteraţii ale ciclului primar al inputurilor şi outputurilor: • Date şi metadate • Informaţii • Indicatori • Sisteme de indicatori • Erori etc.
• Principalele sisteme de indicatori (instituţionalizate): • Institute de statistică naţionale http://statistici.insse.ro/shop/ • Instituţia UE–EUROSTAT http://ec.europa. eu/eurostat/data/database • Institute internaţionale http://unstats.un.org/unsd/default.html • Bănci centrale (naţionale) http://www.bnr.ro/Seturi-de-date-628.aspx • Banca Mondială http://data.worldbank.org/ indicator • altele http://www. economist.com /content/global_debt_clock15

Tipuri de erori rezultate din raţionamente false: • asocieri sau corelaţii iluzorii (spurious correlations); • cauzalitate complexă (succesiuni fals intuite/ anticipate); • substituire inadecvată (confuzii de transfer/inferenţă); • compoziţie subiectivă (eşantion dirijat, panel etc.); • diviziune/partiţionare (falsa dihotomie); • tip non sequitur (lipsa conexiunii logice/relevanţei).

III.2. Ciclul secundar al strategiei cercetării economice
Metode – Căi alternative: • Observaţie (exhaustivă) & sondaj (selectiv); • Simulare & experiment; • Agregare & dezagregare;
• Abstractizare & cuantificare; • Analiza & sin-teza; • Inducţia & deducţia; • Concentrare şi diversificare; • Evaluarea reală & estimarea; • Regresia uni-& multifactorială; • Regresia liniară & neliniară; • Metoda analogiei & metoda profilului; • Analiza cantitativă & analiza calitativă; • Metoda istorică & metoda dialectică etc. (Săvoiu, Dinu, 2015)
Limitele metodei ţin de obiect, observator, aplicabilitate. (Ştefan Odobleja, 1984)
Metodologie. Ansamblul de metode specifice unui domeniu de investigaţie incluzând tehnici, procedee şi instrumente caracteristice metodelor selectate, asimilată strategiei cercetării economice moderne.
Crosdisciplinaritatea. Exemplul valenţelor neaşteptate ale metodei indicilor transformate în metoda indicatorilor raportului de schimb.
Dacă întrebarea este esenţa cercetării, iar metoda sinteza metodologiei, atunci ipoteza şi modelul devin forme pure ale inferenţei şi testul controlului aceleiaşi cercetări.

III.3. Ciclul terţiar al inferenţei şi controlului cercetării
Ipoteza, testul, modelarea şi modelul rezultă din gândirea inferenţială (în demersul logic de la premise la concluzii) şi a nevoii de control/autocontrol.
Ipoteza este un enunţ cu caracter provizoriu, o supoziţie consistentă sau o teză incertă sau incompletă, încă nedovedită ca fiind adevărată.
10 dimensiuni ale ipotezei: 1) generalitate, 2) complexitate, 3) specificitate, 4) determinare, 5) falsificabilitate, 6) testabilitate, 7) predictibilitate, 8) comunicabilitate, 9) reproductibilitate şi 10) utilitate. (Galtung, 1967).
Testul este omniprezent în cercetarea economică, nelipsind acolo unde se intro-duce o teorie nouă, un model original, o metodă inovativă sau instrument inedit.
Coexistă o gamă variată de teste, de la cele referitoare la: • unii parametri ai repartiţiei (ex: testul z şi Student (t) etc.), • la corelaţie (ex: F), • la concordanţă (ex: testul „x2” etc.), • la detectarea heteroscedasticităţii (ex: testul White, testul Glejser etc.), • la aspecte strict specializate (ex: testul Durbin –Watson.).etc.

III.4. Ciclul cuaternar al rezultatelor cercetării
În ciclul cuaternar se evaluează şi analizează rezultatele, iar în final se identifică concluziile, pornind de la întrebările: • Este rezultatul cercetării plauzibil? • Poate fi susţinut teoretic sau genera o lege economică? • Conduce cercetarea la un paradox? • Se poate verifica repetabilitatea rezultatelor? • Există alte metode şi modele care conduc la acest rezultat? • Ce alte rezultate sau noi legi ori chiar teorii inovative se mai pot obţine prin această cercetare? etc.

Legea şi paradoxul rezultate în raportul final
Legea economică este o (co)relaţie între fenomene/procese cuantificată şi validată riguros, cu un nivel asigurat de generalizare. Ea este: • exactă, verificabilă şi veridică, integrală şi integrativă; • coerentă logic şi axată pe deductibilitate; • concordantă şi principială ştiinţific; • inferenţiată la nivelul unui fenomen/proces; • axată pe completitudine relaţionară şi fenomenologică; • aplicabilă şi pragmatică.
Paradoxul este un rezultat al cercetării care pare a se contrazice, dar în acelaşi timp ar putea fi şi adevărat (Cantini, 2014).
Paradoxul economic modern descrie o situaţie în care faptele sunt aparent în conflict cu metode, modele sau teorii consacrate şi o prezenţă permanentă a unor anomalii empirice. (Panchamukhi, 2000)
Paradoxul este stratificat (Quine, 1976) şi poate fi: • veridic (pare fals, dar se dovedeşte a fi adevărat); • lipsit de veridicitate(debutează ca fals şi este chiar fals); • antinomic irelevant (auto-contradictoriu, permanent fals); • paraconsistent (pare adevărat şi se dovedeşte a şi fi).

(Gheorghe SĂVOIU, Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii, Academia Română, Redactor al revistei Amfiteatru Economic)