Aici am trecut pragul Sperantei
La propunerea făcută de Seimul Polonez la sfârşitul anului 2019, întreaga creştinătate marchează, în 2020, Centenarul naşterii lui Karol Wojtyła – Papa Ioan Paul al II-lea – 18 mai 1920.
CRONICA principalelor evenimente
din Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea (VII)
(Continuare din numărul 902)
• 16-18.X – marcarea celei de-a XX-a aniversări a Pontificatului;
• 20.X – vizită efectuată de Ioan Paul al II-lea la preşedintele Italiei, Oscar L. Scalfaro;
• 29-31.X – simpozion ţinut la Vatican privind Inchiziţia;
• 22.XI–12.XII – Adunare specială a Sinodului Episcopilor consacrată Oceaniei;
• 29.XI – bula Incarnationis mysterium, consacrată Marelui Jubileu din anul 2000; începerea celui de-al treilea an de pregătire a Marelui Jubileu (Anul Tatălui Sfânt);
• 30.XI – mesaj cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a Declaraţiei Generale a Drepturilor Omului.
1999
• 1.I – a XXXII-a aniversare a Zilei Mondiale a Păcii, cu mesajul Respectarea drepturilor omului — condiţie a unei păci adevărate;
• 22-28.I – vizită în Mexic şi SUA (22.I, Mexic: prezentarea exortaţiei apostolice Ecclesia in America);
• 13.II – primirea în audienţă a arhiepiscopului de Canterbury, George Carey;
• 11.III – primirea în audienţă a preşedintelui Iranului, Seyed Mohammad Khatami;
• 17.III – lansarea discului Abba Pater;
• 24.III – începerea bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei;
• 4.IV – scrisoare către artişti;
• 11.IV – scrisoare adresată preşedintelui Iugoslaviei Slobodan Miloşevici privind situaţia din Kosovo, înmânată de arhiepiscopul Tauran;
• 27.IV – scrisoare adresată secretarului general ONU, Kofi Annan, privind soluţionarea conflictului din Kosovo;
• 2.V – canonizarea părintelui Pio (cu participarea a cca 300 000 de pelerini prezenţi în Piaţa Sfântul Petru şi a unei mulţimi în faţa bazilicii Sfântul Ioan din Lateran, unde se afla montat un ecran uriaş pe care se transmitea slujba. La canonizarea sa, Papa a spus, printre altele: „El este înainte de toate un frate al oamenilor, o caracteristică principală a capucinilor. În plus, el este un sfânt taumaturg, după cum ne dau mărturie evenimentele extraordinare ale vieţii sale. Înainte de toate însă, Padre Pio este un călugăr îndrăgostit cu adevărat de Hristos cel Răstignit. De-a lungul vieţii el a împărtăşit în mod fizic misterul Crucii;“
• 7-9.V – vizita Episcopulului Romei în România, prima vizită într-o ţară majoritar ortodoxă a unui Suveran Pontif – eveniment istoric care va deschide drumul spre alte vizite, în Georgia, Grecia, Ucraina, Armenia şi Bulgaria; întâlnirea cu patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; semnarea Declaraţiei comune în problema războiului din Iugoslavia; a se vedea capitolul consacrat acestei vizite; Papa Ioan Paul al II-lea va declara, după terminarea vizitei, că Aici am trecut pragul speranţei, iar despre România a lăsat, printre altele, memorabilele cuvinte: Datorită credinţei creştine, această ţară, care este legată de memoria lui Traian şi de romanitate, dar care evocă chiar în nume Imperiul Roman de Răsărit şi civilizaţia bizantină, a devenit, în decursul secolelor, o punte de legătură între lumea latină şi ortodoxie, ca şi între civilizaţia elenă şi popoarele slave.
• Papa Ioan Paul al II-lea binecuvântează România – a fost titlul lucrării- album, editată de Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti; lucrarea cuprinde discursurile pronunţate, ecouri din presă.
• Arhitectul principal care s-a implicat concret, luni de-a rândul, la realizarea vizitei, a fost Rev. Pr. Anton Lucaci, prezent ca interpret în suita Papei. Studiind modalităţile de lucru ale Pontifului, în timpul vizitelor efectuate în străinătate, personal am ajuns la concluzia că persoana care a pregătit cu o conştiinciozitate şi un profesionalism desăvârşit toate documentele întâlnirii, în termeni diplomatici „dosarul vizitei“, a fost Rev. Pr. Anton Lucaci. Recunoştinţa n-a întârziat să vină din partea Pontifului. A primit, chiar pe sol românesc, titlul prea binemeritat de Monsenior.
• În suită, printre alţii, a fost şi nunţiul apostolic la Bucureşti, Monseniorul Jean-Claude Perisset, a cărui declaraţie cu privire la vizită, dată la cald, la 17 mai 1999, este relevantă: „Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost Liturghia sa privată, în dimineaţa zilei de sâmbătă, 8 mai, în capela noastră (clădirea nunţiului papal din Bucureşti – nota mea N.M.), împreună cu surorile Congregaţiei Sfintei Fecioare Maria sau «Doamnele engleze», care se află în serviciul Nunţiaturii. Era prezentă şi sora Clara, astăzi în vârstă de 87 de ani, care plătise cu 15 ani de închisoare serviciul prestat între 1938 şi 1950 – «ca spioană a Vaticanului» – după expulzarea Regentului Nunţiaturii, E.S. O’Hara, pe data de 6 iulie 1950. De asemenea, întâlnirea de la Nunţiatură cu Cardinalul Todea, după prânzul din ziua aceea, m-a impresionat mult: am putut recita «Tatăl nostru» împreună Papa, Cardinalul, eu şi puţinii prezenţi, căci Cardinalul are glas doar pentru rugăciuni. Am văzut cât de impresionat era Papa în acel moment.“ (Actualitatea creştină, nr. special 1999, p. 40)
• 10.V – primirea în audienţă a lui Ibrahim Rugova, lider al albanezilor din Kosovo;
• 3.VI – sărbătoarea Trupul Domnului, marcată printr-o rugăciune pentru pace în Balcani; scrisoare adresată episcopilor germani privind participarea Bisericii în cadrul sistemului de stat de consiliere a familiilor;
• 5-17.VI – călătorie în Polonia, a şaptea, de la Gdansk până la Cracovia şi Wadowice, sub semnul Dumnezeu este iubire; abordează în cele 30 de discursuri pronunţate o gamă largă de probleme, dar mai ales pe teme ecleziale şi sociale. Va sublinia mai pregnant decât oricând importanţa redescoperirii tradiţiei şi a mărturiei martirilor; beatifică 108 martiri ai nazismului, pentru ca întreaga Europă să nu uite trecutul, iar la Nowy Sącz o va canoniza pe sora Kinga, o femeie simplă însufleţită de un mare curaj;
• 22.VIII – Castel Gandolfo – Prezentarea în onoarea Papei Ioan Paul al II-lea a unui concert de Cvartetul de coarde Contempo format din artiştii Bogdan Sofei, Ingrid Nicola, Andreea Banciu şi Adrian Mantu. Concertul a trezit un profund ecou în sufletul Pontifului, care a evocat cu bucurie vizita de la Bucureşti: Îmi amintesc cum la sfârşitul unei zile de neuitat în România, în a doua duminică din luna mai, toţi participanţii la liturghie au strigat „Unitate, unitate…” Cred că întâlnirea noastră de astăzi, acest concert magnific, se înscrie tot pe această linie. Mulţumesc tuturor şi multe salutări poporului român”;
• 19.IX – vizită în Slovenia;
• 1.X – inaugurarea celui de-al doilea Sinod Special al Episcopilor, consacrat Europei (Va urma) (Nicolae MAREŞ)