CENTENARUL NAŞTERII LUI CAROL WOJTYŁA – PAPA IOAN PAUL AL II-LEA
Data:
25 martie 2020
Aici am trecut pragul Speranței!
(Continuare din numărul 901)
La propunerea făcută de Seimul Polonez la sfârşitul anului 2019, întreaga creştinătate marchează, în 2020, Centenarul naşterii lui Karol Wojtyła – Papa Ioan Paul al II-lea – 18 mai 1920.
CRONOLOGIA vieţii şi a Pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea (V)
Anul al nouăsprezecelea (16.X.1996–15.X.1997)
• 22.X.1996 – mesajul adresat membrilor Academiei Pontificale de Ştiinţe: magisteriul Bisericii faţă de evoluţie
• 7-10.XI – marcarea a 50 de ani de la hirotonisirea Papei, cu participarea a cca. 1 500 de preoţi hirotonisiţi în 1946
• 13.XI – vizită la sediul FAO
• 15.XI – lansarea cărţii Dar şi mister de Ioan Paul al II-lea
• 19.XI – primirea în audienţă a preşedintelui Cubei, Fidel Castro
• 7-10.XI – marcarea a 50 de ani de la hirotonisirea Papei, cu participarea a cca. 1 500 de preoţi hirotonisiţi în 1946
• 13.XI – vizită la sediul FAO
• 15.XI – lansarea cărţii Dar şi mister de Ioan Paul al II-lea
• 19.XI – primirea în audienţă a preşedintelui Cubei, Fidel Castro
• 3-5.XII – vizita la Vatican a arhiepiscopului anglican de Canterbury, George Carey (slujbă ecumenică; prezentarea unei declaraţii comune pe tema dialogului)
• 10-13.XII – vizita la Vatican a Patriarhului Bisericii Armene, Karekin I Sarkissian (prezentarea unei declaraţii comune)
• 25.XII – scrisoarea către toate familiile Romei (Cu Evanghelia în viaţă), trimisă tuturor familiilor din Roma.
1997
• 1.I – transmiterea mesajului Iartă şi vei cunoaşte pacea
• 23-25.I – vizita la Vatican a catolicosului armean din Cilicia, Aram Keshishian (publicarea unei declaraţii comune)
• 3.II – primirea în audienţă a premierului israelian Benjamin Netaniahu;
• 4.III – scrisoarea adresată Secretarului General ONU în legătură cu situaţia din Zair
• 30.III – inaugurarea „paginii“ Sfântului Scaun pe internet
• 7.IV – primirea în audienţă a preşedintelui Republicii Polone, Aleksander Kwasniewski;
• 12-13.IV – vizită în Bosnia şi Herţegovina
• 25-27.IV – vizită în Cehia
• 10–11.V – vizită în Liban (10.V publicarea exortaţiei apostolice Noua speranţă în Liban);
• 31.V-10.VI – vizita în Polonia (participarea la Congresul Mondial Euharistic de la Wrocław; comemorarea mileniului morţii Sfântului Adalbert – întâlnirea cu şapte preşedinţi ai statelor Europei Centrale)
• 17.VII – scrisoarea către preşedintele Federaţiei Ruse în problema proiectelor de lege privind libertatea religioasă care îi discriminează pe catolici
• 21-24.VIII – vizita în Franţa (participarea la Ziua Mondială a Tineretului de la Paris)
• 2-6.X – călătorie în Brazilia (Întâlnirea Mondială a Familiilor).
• 1.I – transmiterea mesajului Iartă şi vei cunoaşte pacea
• 23-25.I – vizita la Vatican a catolicosului armean din Cilicia, Aram Keshishian (publicarea unei declaraţii comune)
• 3.II – primirea în audienţă a premierului israelian Benjamin Netaniahu;
• 4.III – scrisoarea adresată Secretarului General ONU în legătură cu situaţia din Zair
• 30.III – inaugurarea „paginii“ Sfântului Scaun pe internet
• 7.IV – primirea în audienţă a preşedintelui Republicii Polone, Aleksander Kwasniewski;
• 12-13.IV – vizită în Bosnia şi Herţegovina
• 25-27.IV – vizită în Cehia
• 10–11.V – vizită în Liban (10.V publicarea exortaţiei apostolice Noua speranţă în Liban);
• 31.V-10.VI – vizita în Polonia (participarea la Congresul Mondial Euharistic de la Wrocław; comemorarea mileniului morţii Sfântului Adalbert – întâlnirea cu şapte preşedinţi ai statelor Europei Centrale)
• 17.VII – scrisoarea către preşedintele Federaţiei Ruse în problema proiectelor de lege privind libertatea religioasă care îi discriminează pe catolici
• 21-24.VIII – vizita în Franţa (participarea la Ziua Mondială a Tineretului de la Paris)
• 2-6.X – călătorie în Brazilia (Întâlnirea Mondială a Familiilor).
Anul al douăzecilea (16.X.1997–15.X.1998)
• 19.X.1997 – scrisoarea apostolică Divini amoris scientia
• 31.X-2.XI – simpozionul ţinut la Vatican pe tema Rădăcinile antiiudaismului în mediul creştin;
• 10.XI – înţelegerea dintre Sfântul Scaun şi Israel în problema personalităţii juridice a Bisericii Catolice din această ţară
• 16.XI-12.XII – adunarea specială a Sinodului episcopilor consacrată Americii.
• 19.X.1997 – scrisoarea apostolică Divini amoris scientia
• 31.X-2.XI – simpozionul ţinut la Vatican pe tema Rădăcinile antiiudaismului în mediul creştin;
• 10.XI – înţelegerea dintre Sfântul Scaun şi Israel în problema personalităţii juridice a Bisericii Catolice din această ţară
• 16.XI-12.XII – adunarea specială a Sinodului episcopilor consacrată Americii.
1998
• 1.I – transmiterea mesajului Echitatea faţă de fiecare om – sursă a păcii pentru toţi
• 3.I – vizitarea terenurilor calamitate de cutremurul de pământ din Italia, printre altele şi din Assisi
• 21-26.I – vizita în Cuba
• 23.II – ratificarea Concordatului dintre Sfântul Scaun şi Republica Polonă
• 16.III – emiterea documentului Comisiei pentru Contacte Religioase cu Iudaismul: Nu uităm – reflecţii despre şoah
• 21-23.III – vizită în Nigeria;
• 19.IV-14.V – adunarea specială a episcopilor consacrată Asiei;
• 21.V – Papa Ioan Paul al II-lea publică „motu proprio“ scrisoarea apostolică Apostolos suos. Despre natura teologică şi juridică a conferinţelor episcopale (documentul, care a cunoscut o primă formă în 1988 şi o a doua în 1990, a fost transmis în 1996 Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi aprobat în 1998 de papa Ioan Paul al II-lea).
• „E vorba de un text ecleziologic decisiv şi elocvent. El stabileşte fără niciun echivoc că, reprezentând o formă specială a colegialităţii, conferinţele episcopale naţionale şi regionale sunt, de fapt, simple asociaţii de episcopi individuali ce ţin de dreptul bisericesc, asociaţii constituite canonic de Sfântul Scaun care le aprobă statutul şi le controlează activitatea. Ele nu sunt corporaţii sau colegii de drept propriu. Cu alte cuvinte, nu li se recunoaşte o putere şi o autoritate doctrinară colegială propriu-zisă mai mare decât cea a episcopului în dieceza sa şi mai mică decât a plenului colegiului. Documentul face o distincţie tranşantă între sinoadele episcopilor (particulare sau generale), generate de motive teologice, şi conferinţele episcopale, apărute din motive pur istorice, culturale şi sociologice; nu se face nicio analogie între conferinţele episcopale şi Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe (deşi ea era sugerată în Lumen gentium [LG] 23, necitat!). Prin această delimitare drastică, Vaticanul refuză astfel net statutul ecleziologic şi colegial propriu-zis oricăror structuri intermediare regionale situate între episcop şi colegiul episcopal în totalitatea lui, între Biserica locală (de fapt, particulară) şi Biserica Universală. Cum arată şi trimiterea la Communionis notio § 9, din nota 54, prioritatea ontologică şi temporală este cea a Bisericii Universale şi a colegiului episcopal. Inserarea episcopilor în colegiul universal prezidat de papă e în mod limpede mai importantă decât prezidarea de către aceştia a Bisericilor locale, iar prioritatea Bisericii Universale estompează orice instanţe intermediare de comuniune, cărora li se refuză natura colegială şi ecleziologică. Conferinţele episcopale ca şi sinoadele de episcopi convocate periodic de papă n-au astfel un caracter de colegialitate efectivă, ci mai degrabă afectivă. Sunt asociaţii de colaborare între episcopi sau consilii ale papei, nu structuri efective de comuniune care înseamnă participare efectivă la exercitarea reală a puterii învăţătoreşti şi conducătoare în Biserică. Semnalul este limpede: Biserica Romano-Catolică nu se descentralizează, nu se „patriarhalizează“ (Ioan I. Ică, jr. Conciliul Vatican II, reforma Bisericii şi dilemele epocii post-conciliare. Reflecţiile unui teolog ortodox, „Studia theologica“, 4/2004)
• 31-31.V – Întâlnirea Mondială a Mişcărilor Bisericeşti de la Roma
• 31.V – scrisoarea apostolică Dies Domini — despre sărbătoarea duminicii
• 12.VI – primirea în audienţă a preşedintelui Autorităţii Palestiniene, Yasser Arafat
• 19-21.VI – vizita în Austria
• 1.VII – scrisoarea apostolică Ad tuendam fidem, despre obligaţia primirii de către credincioşi a adevărurilor privind credinţa şi morala;
• 23.VII – scrisoarea apostolică Apostolos suos, despre natura juridică şi teologică a Conferinţei episcopale;
• 14.IX – Enciclica Fides et Ratio despre raportul dintre credinţă şi raţiune
“Fiind într-un raport strâns cu oamenii şi istoria lor, culturile împărtăşesc aceleaşi dinamici după care se exprimă timpul uman. În consecinţă, se înregistrează transformări şi progrese datorate întâlnirilor pe care le dezvoltă oamenii şi comunicărilor reciproce ale modelelor de viaţă. Culturile evoluează prin comunicarea valorilor, iar vitalitatea şi subzistenţa le este dată de capacitatea de a rămâne deschise spre acceptarea noului. Care este explicaţia acestor dinamici? Oricare om este inserat într-o cultură, de ea depinde, pe ea o influenţează. El este în acelaşi timp şi fiu şi tată al culturii în care este cufundat. În oricare expresie a vieţii sale, el poartă cu sine ceva ce-l deosebeşte în mijlocul naturii: deschiderea sa constantă spre mister şi dorinţa sa inepuizabilă de cunoaştere. În consecinţă, oricare cultură poartă imprimată în ea şi lasă să se vadă tensiunea spre o împlinire. Aşadar, se poate spune că, în sine, cultura are posibilitatea de a accepta revelaţia divină”.
• 1.X – canonizarea Sfintei Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein, evreică şi călugăriţă, filozof, martirizată la Auschwitz)
• 2-4.X – vizită în Croaţia. (Nicolae MAREŞ)
• 1.I – transmiterea mesajului Echitatea faţă de fiecare om – sursă a păcii pentru toţi
• 3.I – vizitarea terenurilor calamitate de cutremurul de pământ din Italia, printre altele şi din Assisi
• 21-26.I – vizita în Cuba
• 23.II – ratificarea Concordatului dintre Sfântul Scaun şi Republica Polonă
• 16.III – emiterea documentului Comisiei pentru Contacte Religioase cu Iudaismul: Nu uităm – reflecţii despre şoah
• 21-23.III – vizită în Nigeria;
• 19.IV-14.V – adunarea specială a episcopilor consacrată Asiei;
• 21.V – Papa Ioan Paul al II-lea publică „motu proprio“ scrisoarea apostolică Apostolos suos. Despre natura teologică şi juridică a conferinţelor episcopale (documentul, care a cunoscut o primă formă în 1988 şi o a doua în 1990, a fost transmis în 1996 Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi aprobat în 1998 de papa Ioan Paul al II-lea).
• „E vorba de un text ecleziologic decisiv şi elocvent. El stabileşte fără niciun echivoc că, reprezentând o formă specială a colegialităţii, conferinţele episcopale naţionale şi regionale sunt, de fapt, simple asociaţii de episcopi individuali ce ţin de dreptul bisericesc, asociaţii constituite canonic de Sfântul Scaun care le aprobă statutul şi le controlează activitatea. Ele nu sunt corporaţii sau colegii de drept propriu. Cu alte cuvinte, nu li se recunoaşte o putere şi o autoritate doctrinară colegială propriu-zisă mai mare decât cea a episcopului în dieceza sa şi mai mică decât a plenului colegiului. Documentul face o distincţie tranşantă între sinoadele episcopilor (particulare sau generale), generate de motive teologice, şi conferinţele episcopale, apărute din motive pur istorice, culturale şi sociologice; nu se face nicio analogie între conferinţele episcopale şi Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe (deşi ea era sugerată în Lumen gentium [LG] 23, necitat!). Prin această delimitare drastică, Vaticanul refuză astfel net statutul ecleziologic şi colegial propriu-zis oricăror structuri intermediare regionale situate între episcop şi colegiul episcopal în totalitatea lui, între Biserica locală (de fapt, particulară) şi Biserica Universală. Cum arată şi trimiterea la Communionis notio § 9, din nota 54, prioritatea ontologică şi temporală este cea a Bisericii Universale şi a colegiului episcopal. Inserarea episcopilor în colegiul universal prezidat de papă e în mod limpede mai importantă decât prezidarea de către aceştia a Bisericilor locale, iar prioritatea Bisericii Universale estompează orice instanţe intermediare de comuniune, cărora li se refuză natura colegială şi ecleziologică. Conferinţele episcopale ca şi sinoadele de episcopi convocate periodic de papă n-au astfel un caracter de colegialitate efectivă, ci mai degrabă afectivă. Sunt asociaţii de colaborare între episcopi sau consilii ale papei, nu structuri efective de comuniune care înseamnă participare efectivă la exercitarea reală a puterii învăţătoreşti şi conducătoare în Biserică. Semnalul este limpede: Biserica Romano-Catolică nu se descentralizează, nu se „patriarhalizează“ (Ioan I. Ică, jr. Conciliul Vatican II, reforma Bisericii şi dilemele epocii post-conciliare. Reflecţiile unui teolog ortodox, „Studia theologica“, 4/2004)
• 31-31.V – Întâlnirea Mondială a Mişcărilor Bisericeşti de la Roma
• 31.V – scrisoarea apostolică Dies Domini — despre sărbătoarea duminicii
• 12.VI – primirea în audienţă a preşedintelui Autorităţii Palestiniene, Yasser Arafat
• 19-21.VI – vizita în Austria
• 1.VII – scrisoarea apostolică Ad tuendam fidem, despre obligaţia primirii de către credincioşi a adevărurilor privind credinţa şi morala;
• 23.VII – scrisoarea apostolică Apostolos suos, despre natura juridică şi teologică a Conferinţei episcopale;
• 14.IX – Enciclica Fides et Ratio despre raportul dintre credinţă şi raţiune
“Fiind într-un raport strâns cu oamenii şi istoria lor, culturile împărtăşesc aceleaşi dinamici după care se exprimă timpul uman. În consecinţă, se înregistrează transformări şi progrese datorate întâlnirilor pe care le dezvoltă oamenii şi comunicărilor reciproce ale modelelor de viaţă. Culturile evoluează prin comunicarea valorilor, iar vitalitatea şi subzistenţa le este dată de capacitatea de a rămâne deschise spre acceptarea noului. Care este explicaţia acestor dinamici? Oricare om este inserat într-o cultură, de ea depinde, pe ea o influenţează. El este în acelaşi timp şi fiu şi tată al culturii în care este cufundat. În oricare expresie a vieţii sale, el poartă cu sine ceva ce-l deosebeşte în mijlocul naturii: deschiderea sa constantă spre mister şi dorinţa sa inepuizabilă de cunoaştere. În consecinţă, oricare cultură poartă imprimată în ea şi lasă să se vadă tensiunea spre o împlinire. Aşadar, se poate spune că, în sine, cultura are posibilitatea de a accepta revelaţia divină”.
• 1.X – canonizarea Sfintei Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein, evreică şi călugăriţă, filozof, martirizată la Auschwitz)
• 2-4.X – vizită în Croaţia. (Nicolae MAREŞ)
(Va urma)
Numărul 808
