Cele bune să se-adune, cele rele să se spele!

În fiecare lună decembrie ne facem un bilanţ de etapă. Sentimental, profesional, social. Tragem linie şi încercăm să adunăm cât mai multe împliniri. Nu ne iese mereu. Poate pentru că în ianuarie am fost prea optimişti, prea încrezători într-o viaţă lină, fără oprelişti de orice fel.

Uneori, suntem nemulţumiţi, nefericiţi pentru că nu înţelegem care este, de fapt, cea mai mare realizare. Cea mai mare şi cea mai la îndemână. La îndemână?! Viaţa. Trăim şi asta este o realizare. Dacă Viaţa este însoţită de sănătate, nu cred că ar trebui să fim nemulţumiţi. Adevărat, anul pe care-l încheiem nu a fost benefic în ceea ce priveşte sănătatea. Şi fără sănătate şi celelalte aspecte au fost marcate cu minus.

Un an greu, cu multe crize, în multe planuri, cu multe întrebări fără răspuns, cu o parcă şi mai mare scindare a societăţii, cu prea puţin avans în domeniile de interes naţional. Multe accidente şi incidente ne-au marcat, ne-au adus unora lacrimi în ochi. Alţii continuă să supravieţuiască reuşind, poate aparent, să trăiască deasupra tulburărilor pe care le trăieşte majoritatea.

Au plecat dintre noi oameni, anonimi sau celebri, lăsând goluri greu de umplut. Virusul covid, în toate mutaţiile lui, a adus nu numai moarte, ci şi frică, a condus la ignorarea altor cauze mortale, a diminuat energia creatoare, a accentuat răceala relaţiilor sociale, ne-a făcut mai trişti şi ne-a însingurat. Sigur, nu virusul este singura cauză! Dar el a scos în evidenţă,  mai mult, prăpastia dintre generaţii, dintre pături sociale, dintre sat şi oraş, dintre inteligenţi şi analfabeţi funcţional sau nu,  dintre culţi şi inculţi, dintre frumoşi şi urâţi, dintre talentaţi şi netalentaţi, dintre cei cu şapcă şi cei fără şapcă…, el a evidenţiat hăul dintre popor şi conducători. Paradoxul este că aceia în care nu (mai) credem sunt aleşii noştri! Şi dacă nu am avut, nu avem anul acesta încredere în nimeni şi nimic, ne trezim izolaţi într-o vâltoare de necunoscut căruia încercăm să-i oferim răspuns logic şi plauzibil. Din păcate, fiecare vrea să-şi impună propriul răspuns! E adevărat, se spune că echilibrul provine din dezechilibru. Pentru că echilibrul e static, este, exagerând, moarte.  Dar nici prea mult şi permanent dezechilibru nu are cum să zidească!

La sfârşitul unui an bolnav, greu să găseşti o concluzie sau concluzii sănătoasă/ sănătoase! Pentru că nici nu prea am mai vrea să stăm în anul acesta, am dori să trecem mai repede într-un an mai bun, mai aşezat în rosturile lui de bine şi frumos, cu sănătate, cu tineri care merg la grădiniţă/şcoală/facultate, cu multe locuri de muncă bine plătite, cu spectacole, cu manifestări sportive, cu bătrâni, pensionari fericiţi, cu oameni veseli, care râd din toată inima…

La mulţi ani, români! Cele bune să se-adune, cele rele să se spele! (Mioara Vergu-Iordache)