Dacă avem un măr şi îl tăiem în mai multe părţi, mai avem un măr?! Că aşa îmi pare poporul român astăzi! Divizat în multe felii, cu multe falii. Şi din ce vreau să ştiu mai mult, cu atât îmi dau seama că nu pot să înţeleg. Traversăm o perioadă, în mod real, dramatică. Şi nu, nu este vreo fatalitate!
România este locuită de oameni care trăiesc în condiţii de la cele care definesc comuna primitivă până la cele ce ţin de societatea post-industrială.
Nivelul de educaţie… civilizaţie ?! Nu mai suntem, nici ţărani, nici orăşeni, nici slugi, nici boieri, nici proletari, nici burghezi, nici, nici, nici români, nici europeni, nici…
Vă rog, dacă ştiţi, poate mă desluşiţi: cine e românul, cum e românul astăzi? Cum e poporul român?
Este cel care-şi vinde prezentul şi viitorul pe o sută de lei? Este cel care sprijină uluca ce stă să cadă, privind pierdut în zare, este cel care-şi plânge de mila casei ce stă să cadă? Este cel care bea pe datorie? Este cel care-şi abandonează copiii? Este şmecherul care-şi fură căciula? Este zgârcit şi invidios? Este omul care nu-şi asumă consecinţele niciunei acţiuni? Este românul xenofob, rasist, misogin? Este adept al naţionalismului excesiv?
SAU
Este omul responsabil care trăieşte prezentul cu gândul la viitorul lui şi al copiilor? Este cel care construieşte calificat, cu spirit de răspundere? Este optimistul care analizează efectele şi elimină cauzele care conduc la rezultate negative? Este omul care învaţă în fiecare zi, care-şi respectă semenii? Este cel care recunoaşte când greşeşte şi se străduieşte să-şi îndrepte greşeala? Este omul educat, ospitalier, generos, iubitor de oameni şi de omenie?
Cum mai este poporul român?
Este cel care rabdă nedreptăţile sau cel care se luptă pentru adevăr, pentru dreptate? Este adeptul lui „merge şi-aşa!” sau al lucrului bine făcut? Este poporul care-şi respectă tradiţiile, îşi cunoaşte şi iubeşte istoria? Este poporul care ştie că nu este nici „buricul pământului”, dar nici paria omenirii? Este colectivitatea care respectă regulile altora şi le încalcă voios pe ale neamului său? Este cel iute migrator sau este cel statornic, temeinic aşezat în vatra sa? Este strălucitul intelectual sau analfabetul funcţional?
De fapt, cum suntem noi şi ce ar trebui să facem pentru ca „cele bune să se-adune, cele rele să se spele?” Cum să facem ca, aşa deosebiţi cum suntem, să răspundem prezent la chemarea: român! (Mioara Vergu-Iordache)