Proiectul legislativ de restricţionare a creditării, despre care se vorbeşte de peste jumătate de an, are două variante de limitare: majorarea avansului prin creşterea gradului de acoperire a creditului cu garanţii şi limitarea ratei împrumuturilor la un anume procent din venitul net al solicitantului, undeva la 55% sau chiar mai jos. Cu sau fără restricţionarea creditării, dacă BNR va controla mai devreme implementarea IFRS 9 în sistemul nostru bancar, dobânzile la credite ar putea fi crescute de bănci la niveluri prohibitive pentru populaţie. De peste jumătate de an se vorbeşte de accelerarea creditării şi de implementare unor măsuri pentru restricţionarea acesteia. După cum a explicat guvernatorul BNR, un astfel de proiect de reglementare există, dar ar trebui aprobat de Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macropudenţială (CNSM), lucru ce s-ar putea întâmpla sau nu în luna martie.
„Face parte din măsurile pe care le va hotărî Comitetul Macroprudenţial. Le va recomanda Băncii Naţionale şi ea va reacţiona. Ceea ce pot să vă spun acum este că le-am discutat în şedinţa precedentă, nu s-a luat o decizie, le-am discutat şi în comitetul de politică monetară, cu toate că nu s-a dorit acest lucru. Monetariştii de la Banca Naţională vor să rămână monetarişti mai puri, dar asta e lumea către care ne îndreptăm. Tangenţial, le-am discutat şi în Consiliul de Administraţie”, a spus Mugur Isărescu.
Potrivit acestuia, măsura privind restricţiile la creditarea populaţiei intră într-un mix mai mare. „Se va spune: mixul de politici monetare şi fiscale, vom pune acolo şi ceva macroprudenţialitate. Mulţi dintre colegii mei nu sunt de acord cu ce v-am spus. Lumea se schimbă, ne schimbăm şi noi cu ea şi încercăm să facem lucrurile să meargă mai bine. Dacă se vor lua asemenea măsuri, probabil prin primăvară vor fi”, a precizat guvernatorul BNR.
Cele două variante de restricţionare despre care vorbeşte la ora actuală sistemul bancar se referă la modificarea ponderii Loan to Value în suma creditului sau scăderea gradului de îndatorare, în sensul revenirii la sistemul din trecut, când BNR impunea prin regulament rata lunară a creditului, ce nu are voie să depăşească 35% din veniturile nete ale clientului.
LTV – în sens larg, Loan To Value – reprezintă de fapt ponderea creditului în valoarea garanţiei imobiliare. Mai exact, dacă un imobil este evaluat de bancă la 60.000 de euro, creditul permis nu poate depăşi o valoare de maximum 85% din valoarea imobilului/garanţiei aduse, ceea ce înseamnă un avans de 15% pentru client. O intervenţie pe acest indicator ar conduce la solicitarea unei valori de 75%-80% din valoarea garanţiei pentru obţinerea unui credit, ceea ce echivalează cu necesarul unui avans de 20%-25%pentru obţinerea unui credit ipotecar. Surse din mediul bancar spun însă că o astfel de măsură ar fi destul de dură şi nu ar avea efect decât asupra creditelor ipotecare şi în special asupra creditului Prima Casă, în condiţiile în care creditul de consum este cel care a avut cea mai rapidă creştere.
Cealaltă variantă se referă la limitarea prin regulament BNR a gradului de îndatorare permis, după modelul aplicat acum câţiva ani, când limitarea era impusă la 35%-40% din venituri. Propunerea, la ora actuală, este ceva mai laxă, undeva în jurul a 55% din veniturile nete – nivelul maxim al ratei lunare. Trebuie însă precizat că acum vorbim de venituri nete (venitul net al clientului, din care se scad: coşul zilnic de cumpărături de subzistenţă, cheltuielile cu facturile la utilităţi, asigurările şi alte rate de credit). La ora actuală, fiecare bancă, în funcţie de mărime şi de portofoliul, are un anumit grad de îndatorare, grad de îndatorare care variază şi în funcţie de profilul de risc al clientului. În general, la băncile mari, clienţii cu venituri mari pot ajunge şi la un grad de în datorare de 70-85% din venituri. Impunerea scriptică a unui astfel de prag de 50%-55% ar elimina astfel de practici, limitând creşterea creditului de retail în general.
Practica a arătat însă că măsurile reglementatoare impuse de BNR au fost mai devreme sau mai târziu ocolite de către bănci. De aceea, piaţa consideră că BNR a pasat această decizie Comitetului Macroprudenţial, din care mai face parte şi Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Ministerul Finanţelor Publice. Pentru că, dacă banca central ar intra mai rapid în control la bănci pentru a vedea cum au implementat acestea normele IFRS 9, s-ar constata că riscul de creditare este incorect evaluat în marja instituţiei de credit şi, atunci, băncile ar trebui automat să crească dobânzile la credite, în special la Prima Casă. Situaţia se explică prin faptul că, la ora actuală, riscul calculat de bănci se face pe orizont de un an, iar normele IFRS 9 cer acum un risc calculat pe…30 de ani în cazul creditului ipotecar şi pe cinci ani în cazul celui de consum.
Conform unui raport al Băncii Naţionale a României (BNR), valoarea totală a creditelor restante în lei ale populaţiei şi firmelor, înregistrată în luna noiembrie 2017, se cifra la 5,46 miliarde de lei, în scădere cu 0,84% faţă de suma raportată în octombrie 2017. Restanţele la creditele în valută erau în scădere cu 9,47%, la 6,25 miliarde de lei (echivalent). Totalul creditelor în lei atingea, în noiembrie, 145,89 miliarde de lei (cu 1,35% peste valoarea din luna precedentă), din care 62,32 miliarde de lei erau sume contractate de agenţii economici şi 79,5 miliarde de lei împrumuturi efectuate de populaţie. De asemenea, creditele în valută totalizau 92,484 miliarde echivalent lei în noiembrie 2017 (cu 0,09% mai mult faţă de octombrie 2017), din care 47,10 miliarde de lei împrumuturi contractate de agenţii economici şi 42,25 miliarde de lei credite luate de populaţie. Bucureştenii aveau, la finele lunii noiembrie, credite în lei restante în sumă de 1,7 miliarde de lei şi în valută de 2,8 miliarde de lei (echivalent). Totalul creditelor în lei contractate în Capitală ajungea la 51,63 miliarde de lei, iar al celor în valută la 44,63 miliarde de lei (echivalent). (Gabriela ŢINTEANU)
Numărul 808
