Ce ghinion să fim conduşi de… ghinion!

Ce discuţii optimiste şi constructive se purtau acum şase luni! Se puneau la cale alegeri anticipate, se făceau proiecte măreţe, se preconiza stingerea pârjolului lăsat de „ciuma roşie”, ce mai, se iniţia campania electorală care ne promitea – ce-i drept, nicio noutate! – binele pe care aproape nici nu-l puteam duce! Toate se aşezau în matca lor. Dar, ghinion! Nu ştiu cum e cu planetele, retrograde sau nu, dar numai ghinionul a făcut să vină pandemia de coronavirus, să avem o secetă nemaivăzută de vreo şapte decenii, să ne certe natura cu fenomene extreme, să fim cum suntem. Că altfel altă făină se măcina la moara noastră! Am zis făină? Dar nu (prea mai) avem grâu. O discuţie care se poartă cu graţie, fără soluţie.

Dar cum din daci ne tragem, ar fi şi nişte lucruri de apreciat. De pildă, că am constatat că educaţia nu mai este nici măcar la nivelul de dinainte de dinainte de ciuma roşie, de când eram roşii cu totul. Acel sistem – nu mă dezic! şi cu lucruri foarte bune – măcar avea predictibilitate. Ştiai pe ce drum mergi. Când începe şi se termină anul şcolar sau universitar, când e vacanţă, când se dau examene, în ce constau ele. Bine sau rău, conducătorii sistemului de învăţământ nu se bâlbâiau, nu se fâstâceau, nu ne abrambureau. Acum? V-am spus. Ghinion. A venit pandemia şi a scos la iveală că „afară-i vopsit gardul”. Învăţământ online? Să nu ne amăgim! Pasiune pentru profesie? Sigur, dar să nu exagerăm. Copii inteligenţi? DA. Dar au ghinion. Cum îi ajută sistemul, societatea, să-şi pună în valoare calităţile? Ghinion. Sistemul are altă treabă. Şi mai putem aprecia că am constatat cum e cu sistemul de sănătate. Până la nivel de celulă. E cum e toată societatea. Cu vârfuri luminoase şi cu întunecimi, la nivel uman, profesional, material. Dacă nu am avea ghinion, am putea ca, făcând constatări, să îndreptăm relele. Îmi pare rău, nu pot fi optimistă. Economia, da, economia! La televizor chiar duduie, nu aşa tare, dar cât să se audă că am fost campioni europeni în primul trimestru! Păi, nu ajungeam campioni mondiali dacă nu aveam ghinion cu pandemia?! Uite, de ieri, mai relaxaţi fiind, medical, tot nu ştim ce trebuie să facă măcar proprietarii de terase! Că noi toţi ne-am dorit, cel mai tare şi mai tare, să mergem la terase. Şi mergem. Ghinion cu datele personale, cu temperatura luată sau nu, cu ”simptome pulmonare”… Mergem la serviciu, lucrăm de acasă, mai plătim noi, poporul, diferenţe de salarii… Eh, nu-mi spuneţi de punerea în aplicare a legii de majorare a pensiilor cu 40 la sută din septembrie. Păi, câte ghinioane mai vreţi? Cum să spui cinstit dacă o aplici sau nu, când ai ghinion de pandemie în an electoral? Nu vi se pare că pe măsură ce ne relaxăm de covid ne încordăm de alegeri? Doar din ghinion se intensifică ilustratele cu politicieni? Sigur, şi din ghinion. Dar ghinionul este al nostru. Şi veşti bune nu vin nici din lume. (Mioara Vergu-Iordache)