Ce frumos este Naţionalul din Iaşi!

Poate nu v-aţi gândit la acest lucru sau poate nici nu aţi văzut această minunată clădire a Teatrului Naţional din Iaşi, al doilea teatru ca frumuseţe din lume, conform unui top realizat de BBC cu ocazia Zilei mondiale a teatrului. Teatrul ieşean se află în acest clasament într-o companie selectă: Bristol Hippodrome din Marea Britanie, Teatro La Fenice din Veneţia, Palais Gariner din Paris. În căutarea celor mai frumoase teatre, oamenii de la BBC s-au „îndrăgostit” pe loc de clădirea din Iaşi.

Înfiinţat în 1840, sub direcţiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu, conducerea trupei româneşti fiind asigurată de Costache Caragiali, Teatrul Naţional a funcţionat din 22 decembrie 1846 în noua sală a Teatrului cel Mare de la Copou. În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă. Demersurile pentru construirea unui nou local de teatru au durat până în 1894. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării, între anii 1894 şi 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaş de acest gen din ţară. La 1 decembrie 1896, clădirea Teatrului Naţional a fost inaugurată de primarul Nicolae Gane. Planurile clădirii aparţin celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer, care au proiectat construcţii similare din Viena, Praga, Odessa, Zürich. Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi. În anul 1956, cu prilejul sărbătoririi a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieşean primeşte numele marelui poet, dramaturg şi om de cultură Vasile Alecsandri (1821-1890).

Clădirea Teatrului Naţional este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina, pictată în 1896 de meşterul vienez M. Lenz şi terminată de unul dintre discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieţii, cu cele trei vârste, iar în dreapta alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania şi Ţara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanş scena de restul sălii; Plafonul, pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe şi îngeri şi încadrat în stucatura rococo; Candelabrul din cristal de Veneţia are 109 becuri. În prezent, această clădire găzduieşte şi Opera Naţională Română Iaşi.

Aici, în colectivul actoricesc, am avut foşti colegi de clasă (Monia Pricopi), iar colectivul Teatrului de Comedie în care „am funcţionat” ca actor a vizitat în câteva turnee şi festivaluri interesante această bijuterie arhitecturală care este Teatrul Vasile Alecsandri din Iaşi şi pe scena căruia am jucat. Numărul premierelor pe stagiune variază (8-10 titluri), lor adăugându-li-se reluările spectacolelor de succes. Repertoriul, alcătuit pe baza valorii artistice a textelor propuse, pe baza criteriilor de utilizare a trupei, în urma ofertelor regizorale şi a testelor de piaţă, cuprinde piese din dramaturgia clasică şi universală, urmărind în aceeaşi măsură şi promovarea noii dramaturgii româneşti.

Monumentul, a cărui frumuseţe stă şi în minunatele detalii arhitecturale, este deschis nu doar pe timpul spectacolelor, ci şi de luni până sâmbătă, între orele 10:00 şi 17:00, pentru ca oricine să se poată bucura de el. Directorul artistic al Teatrului Naţional Iaşi spune că: Toţi ieşenii se mândresc cu clădirea Teatrului Naţional. Ne-a bucurat că a fost selectat ca una dintre clădirile teatrale care te lasă mască. Vin grupuri turistice nu numai din ţară, ci şi din străinătate. Dorina Petrescu, turistă, completează cele spuse mai înainte: Pentru mine, este cea mai frumoasă dintre sălile de teatru în care am avut posibilitatea să intru. Am rămas fără respiraţie. Între clădirea Teatrului Naţional Vasile Alecsandri şi Catedrala Mitropolitană se întinde o minunată esplanadă.

Dacă ajungeţi pe plaiuri moldave, vizitaţi-l! (Surse: ziaruldeiasi.ro; infoiasionline.ro) (George V. Grigore)