Ce fericiţi eram!?

„Ziua Internaţională a Fericirii”, sărbătorită anual pe data de 20 martie la nivel mondial, a fost concepută şi fondată de filantropul, activist, om de stat şi consilier special al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Jayme Illien, pentru a inspira, a mobiliza şi a promova mişcarea fericirii globale”, mă informez repede pe Wikipedia, că e la îndemână. Interesant! Generos demers! Acum, fie că „ţinem” sau nu sărbătoarea, trebuie să o luăm în seamă, mai ales că în preajma sărbătoririi ei, Organizaţia Naţiunilor Unite dă publicităţii un Raport al Fericirii. Acesta clasifică peste 140 de ţări, pe baza autoaprecierii propriilor vieţi de către locuitorii ţărilor respective. Datele provin în principal din sondajul Gallup World Poll. Sunt analizaţi factori precum sprijinul social, speranţa de viaţă sănătoasă, libertatea, generozitatea şi percepţia asupra corupţiei.

Dacă nu aţi aflat, în 2026, România se află în primul sfert al fericiţilor: a urcat un loc în top, faţă de 2025, clasându-se pe 34 din 147 de ţări.

Sunt derutată. Ori este o greşeală de calcul, de percepţie, ori pentru sondaj au fost selectaţi români care nu fac parte din majoritate, ori… Nu ştiu ce să cred. Deci noi, românii, suntem fericiţi, mai fericiţi decât mai mult de trei sferturi din populaţia globului, avem o viaţă lungă sănătoasă, suntem generoşi, corupţia nu ne face probleme, libertatea, în special libertatea de exprimare, este la cote înalte, viaţa este uşoară, abundentă în tot ceea ce ne dorim! Atunci, omenirea a ajuns foarte rău!

Ziceţi că sunt preţuri mari la pompă la combustibili? Că sunt preţurile mari la energia electrică şi la gaze, că produsele alimentare sunt scumpe şi proaste, că sistemul de sănătate şi sistemul de învăţământ sunt mai mult o permanentă speranţă de mai bine, că generozitatea a devenit o componentă a poveştilor de „pe vremea mea”, că politica este o sursă de corupţie, că trădarea este la rang înalt, că tot nişte rapoarte pe bază de sondaje consemnează că mulţi copii se duc flămânzi la culcare, că sunt mulţi, prea mulţi analfabeţi funcţionali, că…Cine să ne mai creadă?! Concluzia?!

Avem varianta să credem că suntem fericiţi. Şi chiar suntem atâta vreme cât e pace şi suntem sănătoşi. Da, prin comparaţie cu zonele de război, de secetă, de epidemii, de cataclisme… Suntem fericiţi cât avem un acoperiş deasupra capului, cât putem să muncim şi avem unde. Depinde de ce înţelegem prin fericire. Depinde ce standarde avem.

…Şi totuşi, dacă rezultatele Raportului fericirii sunt corecte, cred că noi, oamenii, am coborât prea mult stacheta exigenţelor noastre umane. Parcă se vede şi cu ochiul liber. (Mioara VERGU-IORDACHE)