Starea de urgenţă priveşte situaţiile de criză ce impun măsuri excepţionale care se instituie în cazuri determinate de apariţia unor pericole grave la adresa apărării ţării şi securităţii naţionale, a democraţiei constituţionale ori pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre.
Starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii:
a) existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale;
b) iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.
Starea de urgenţă pot fi instituite şi menţinute numai în măsura cerută de situaţiile care le determină şi cu respectarea obligaţiilor asumate de România potrivit dreptului internaţional.
Pe durata stării de urgenţă sunt interzise:
a) limitarea dreptului la viaţă, cu excepţia cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;
b) tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;
c) condamnarea pentru infracţiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului naţional sau internaţional;
d) restrângerea accesului liber la justiţie.
Pe durata stării de urgenţă, exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale poate fi restrâns, cu excepţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, numai în măsura în care situaţia o cere şi cu respectarea art. 53 din Constituţia României, republicată.
Starea de urgenţă se poate institui pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
La instituirea stării de urgenţă, unele atribuţii ale administraţiei publice centrale de specialitate şi ale administraţiei publice locale trec în competenţa autorităţilor militare şi a altor autorităţi publice, prevăzute în decretul de instituire a stării de urgenţă.
Autorităţile civile ale administraţiei publice continuă exercitarea atribuţiilor care nu au fost transferate autorităţilor menţionate şi au obligaţia de a acorda sprijin acestora.
Conducătorii autorităţilor publice şi administratorii operatorilor economici care asigură servicii de utilitate publică în domeniile energetic, sănătate, agricultură şi alimentaţie, alimentare cu apă, comunicaţii şi transporturi au obligaţia de a asigura continuitatea furnizării serviciilor esenţiale pentru populaţie şi pentru forţele destinate apărării.
Starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii:
a) existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale;
b) iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.
Starea de urgenţă pot fi instituite şi menţinute numai în măsura cerută de situaţiile care le determină şi cu respectarea obligaţiilor asumate de România potrivit dreptului internaţional.
Pe durata stării de urgenţă sunt interzise:
a) limitarea dreptului la viaţă, cu excepţia cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;
b) tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;
c) condamnarea pentru infracţiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului naţional sau internaţional;
d) restrângerea accesului liber la justiţie.
Pe durata stării de urgenţă, exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale poate fi restrâns, cu excepţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, numai în măsura în care situaţia o cere şi cu respectarea art. 53 din Constituţia României, republicată.
Starea de urgenţă se poate institui pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
La instituirea stării de urgenţă, unele atribuţii ale administraţiei publice centrale de specialitate şi ale administraţiei publice locale trec în competenţa autorităţilor militare şi a altor autorităţi publice, prevăzute în decretul de instituire a stării de urgenţă.
Autorităţile civile ale administraţiei publice continuă exercitarea atribuţiilor care nu au fost transferate autorităţilor menţionate şi au obligaţia de a acorda sprijin acestora.
Conducătorii autorităţilor publice şi administratorii operatorilor economici care asigură servicii de utilitate publică în domeniile energetic, sănătate, agricultură şi alimentaţie, alimentare cu apă, comunicaţii şi transporturi au obligaţia de a asigura continuitatea furnizării serviciilor esenţiale pentru populaţie şi pentru forţele destinate apărării.
Procedura instituirii şi încetării stării de urgenţă
Starea de urgenţă se instituie de Preşedintele României prin decret, contrasemnat de primul – ministru şi publicat de îndată în Monitorul Oficial al României.
Decretul de instituire a stării de urgenţă se aduce neîntârziat la cunoştinţă populaţiei prin mijloacele de comunicare în masă, împreună cu măsurile urgente de aplicare, care intră imediat în vigoare. Decretul se difuzează pe posturile de radio şi de televiziune, în cel mult două ore de la semnare, şi este retransmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de urgenţă.
În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de urgenţă, Preşedintele României solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate.
În situaţia în care Parlamentul nu încuviinţează starea instituită, Preşedintele României revocă de îndată decretul, măsurile dispuse încetându-şi aplicabilitatea.
Decretul de instituire a stării de urgenţă trebuie să prevadă următoarele:
a) motivele care au impus instituirea stării;
b) zona În care se instituie;
c) perioada pentru care se instituie;
c1) măsurile de primă urgenţă care urmează a fi luate;
d) drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale;
e) autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;
f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.
În funcţie de evoluţia situaţiilor de pericol, Preşedintele României, cu încuviinţarea Parlamentului, poate prelungi durata stării instituite şi poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia.
Încetarea stării de urgenţă are loc la data stabilită în decretul de instituire sau în decretul de prelungire.
În cazul înlăturării situaţiilor de pericol, înainte de expirarea termenului stabilit, încetarea aplicării măsurii excepţionale se dispune prin decret, cu încuviinţarea prealabilă a Parlamentului.
Competenţe şi responsabilităţi
În cazul instituirii stării de urgenţă în temeiul art. 3 lit. a) al O.U.G. 1 /1999, coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decret revine Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Poliţia Comunitară poate fi militarizată, în totalitate sau numai în anumite unităţi administrativ-teritoriale, desfăşurându-şi activitatea în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
În cazul prevăzut la art. 3 lit. a) al al O.U.G. 1 /1999, Ministerul Apărării Naţionale sprijină forţele Ministerului Administraţiei şi Internelor, la cererea acestuia, în baza aprobării Consiliului Suprem de Apărare a ţării, în limitele şi condiţiile stabilite de acesta.
Forţele Ministerului Apărării Naţionale pot acorda sprijin numai în misiuni pentru care au pregătirea şi dotarea corespunzătoare.
Pe durata stării de urgenţă, instituită în temeiul art. 3 lit. b) al O.U.G. 1 /1999, gestionarea măsurilor dispuse revine Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, sub conducerea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor şi în coordonarea primului-ministru.
Pentru aplicarea dispoziţiilor O.U.G. 1 /1999, precum şi a măsurilor prevăzute în decretul de instituire a stării de urgenţă, autorităţile militare, precum şi celelalte autorităţi publice au următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) să întocmească planurile de acţiune şi planurile de ridicare graduală a capacităţii de luptă, în conformitate cu ordinele şi instrucţiunile proprii;
b) să dispună depunerea temporară, la organele de poliţie de pe raza judeţului sau a municipiului Bucureşti, a armelor, muniţiilor şi materialelor explozive aflate asupra populaţiei şi să procedeze la căutarea celor nedepuse în termenul stabilit, urmând ca la încetarea măsurii excepţionale acestea să fie înapoiate celor în drept să le deţină; să dispună închiderea temporară a societăţilor care comercializează arme şi muniţii şi să instituie paza acestora;
c) să limiteze sau să interzică circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;
d) să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun;
e) să efectueze razii;
f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice,a manifestaţiilor sau marşurilor;
g) să evacueze din zona supusă regimului stării de urgenţă persoanele a căror prezenţă nu se justifică;
h) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcţiile şi în zonele stabilite şi să ţină evidenţa acestora;
i) să protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass – media; informaţiile cu privire la starea de urgenţă, cu excepţia celor referitoare la dezastre, se dau publicităţii numai cu avizul autorităţilor militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura şi de forma de proprietate, sunt obligate să transmită, cu prioritate, mesajele autorităţilor militare, la cererea acestora;
j) să dispună închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;
k) să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor publicaţii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
l) să asigure paza militară a staţiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a sediilor posturilor de radiodifuziune şi de televiziune publice, a operatorilor economici care deţin capacităţi de importanţă strategică la nivel naţional, precum şi a obiectivelor de importanţă deosebită pentru apărare, prin punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare; când situaţia impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie şi apă potabilă, după caz;
m) să dispună raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;
n) să emită ordonanţe militare sau ordine, după caz;
o) să interzică circulaţia rutieră, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute;
În exercitarea atribuţiilor ce le revin pe durata stării de urgenţă, autorităţile prevăzute la art. 7 alin. (1) al O.U.G. 1 /1999 pot emite ordonanţe militare, respectiv ordine, care sunt obligatorii, conform legii.
În funcţie de situaţia operativă concretă, pe timpul stării de urgenţă, Consiliul Suprem de Apărare a ţării poate dispune ca unităţile militare din forţele destinate apărării să fie trecute în trepte superioare ale capacităţii de luptă, po-trivit planurilor întocmite, inclusiv completarea lor cu resurse umane şi materiale, conform organizării la război.
Cheltuielile se asigură de către Guvernul României, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia acestuia.
Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale pot concentra rezervişti pentru instruire şi îndeplinirea unor misiuni sau pot chema persoane fizice apte de muncă pentru prestări de servicii în interes public.
Pe timpul stării de urgenţă, Consiliul Suprem de Apărare a ţării, în limitele prevăzute de legea sa organică, poate pre-lungi durata îndeplinirii îndatoririlor militare ale cetăţenilor.
Starea de urgenţă se instituie de Preşedintele României prin decret, contrasemnat de primul – ministru şi publicat de îndată în Monitorul Oficial al României.
Decretul de instituire a stării de urgenţă se aduce neîntârziat la cunoştinţă populaţiei prin mijloacele de comunicare în masă, împreună cu măsurile urgente de aplicare, care intră imediat în vigoare. Decretul se difuzează pe posturile de radio şi de televiziune, în cel mult două ore de la semnare, şi este retransmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de urgenţă.
În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de urgenţă, Preşedintele României solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate.
În situaţia în care Parlamentul nu încuviinţează starea instituită, Preşedintele României revocă de îndată decretul, măsurile dispuse încetându-şi aplicabilitatea.
Decretul de instituire a stării de urgenţă trebuie să prevadă următoarele:
a) motivele care au impus instituirea stării;
b) zona În care se instituie;
c) perioada pentru care se instituie;
c1) măsurile de primă urgenţă care urmează a fi luate;
d) drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale;
e) autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;
f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.
În funcţie de evoluţia situaţiilor de pericol, Preşedintele României, cu încuviinţarea Parlamentului, poate prelungi durata stării instituite şi poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia.
Încetarea stării de urgenţă are loc la data stabilită în decretul de instituire sau în decretul de prelungire.
În cazul înlăturării situaţiilor de pericol, înainte de expirarea termenului stabilit, încetarea aplicării măsurii excepţionale se dispune prin decret, cu încuviinţarea prealabilă a Parlamentului.
Competenţe şi responsabilităţi
În cazul instituirii stării de urgenţă în temeiul art. 3 lit. a) al O.U.G. 1 /1999, coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decret revine Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Poliţia Comunitară poate fi militarizată, în totalitate sau numai în anumite unităţi administrativ-teritoriale, desfăşurându-şi activitatea în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
În cazul prevăzut la art. 3 lit. a) al al O.U.G. 1 /1999, Ministerul Apărării Naţionale sprijină forţele Ministerului Administraţiei şi Internelor, la cererea acestuia, în baza aprobării Consiliului Suprem de Apărare a ţării, în limitele şi condiţiile stabilite de acesta.
Forţele Ministerului Apărării Naţionale pot acorda sprijin numai în misiuni pentru care au pregătirea şi dotarea corespunzătoare.
Pe durata stării de urgenţă, instituită în temeiul art. 3 lit. b) al O.U.G. 1 /1999, gestionarea măsurilor dispuse revine Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, sub conducerea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor şi în coordonarea primului-ministru.
Pentru aplicarea dispoziţiilor O.U.G. 1 /1999, precum şi a măsurilor prevăzute în decretul de instituire a stării de urgenţă, autorităţile militare, precum şi celelalte autorităţi publice au următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) să întocmească planurile de acţiune şi planurile de ridicare graduală a capacităţii de luptă, în conformitate cu ordinele şi instrucţiunile proprii;
b) să dispună depunerea temporară, la organele de poliţie de pe raza judeţului sau a municipiului Bucureşti, a armelor, muniţiilor şi materialelor explozive aflate asupra populaţiei şi să procedeze la căutarea celor nedepuse în termenul stabilit, urmând ca la încetarea măsurii excepţionale acestea să fie înapoiate celor în drept să le deţină; să dispună închiderea temporară a societăţilor care comercializează arme şi muniţii şi să instituie paza acestora;
c) să limiteze sau să interzică circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;
d) să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun;
e) să efectueze razii;
f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice,a manifestaţiilor sau marşurilor;
g) să evacueze din zona supusă regimului stării de urgenţă persoanele a căror prezenţă nu se justifică;
h) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcţiile şi în zonele stabilite şi să ţină evidenţa acestora;
i) să protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass – media; informaţiile cu privire la starea de urgenţă, cu excepţia celor referitoare la dezastre, se dau publicităţii numai cu avizul autorităţilor militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura şi de forma de proprietate, sunt obligate să transmită, cu prioritate, mesajele autorităţilor militare, la cererea acestora;
j) să dispună închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;
k) să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor publicaţii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
l) să asigure paza militară a staţiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a sediilor posturilor de radiodifuziune şi de televiziune publice, a operatorilor economici care deţin capacităţi de importanţă strategică la nivel naţional, precum şi a obiectivelor de importanţă deosebită pentru apărare, prin punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare; când situaţia impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie şi apă potabilă, după caz;
m) să dispună raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;
n) să emită ordonanţe militare sau ordine, după caz;
o) să interzică circulaţia rutieră, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute;
În exercitarea atribuţiilor ce le revin pe durata stării de urgenţă, autorităţile prevăzute la art. 7 alin. (1) al O.U.G. 1 /1999 pot emite ordonanţe militare, respectiv ordine, care sunt obligatorii, conform legii.
În funcţie de situaţia operativă concretă, pe timpul stării de urgenţă, Consiliul Suprem de Apărare a ţării poate dispune ca unităţile militare din forţele destinate apărării să fie trecute în trepte superioare ale capacităţii de luptă, po-trivit planurilor întocmite, inclusiv completarea lor cu resurse umane şi materiale, conform organizării la război.
Cheltuielile se asigură de către Guvernul României, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia acestuia.
Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale pot concentra rezervişti pentru instruire şi îndeplinirea unor misiuni sau pot chema persoane fizice apte de muncă pentru prestări de servicii în interes public.
Pe timpul stării de urgenţă, Consiliul Suprem de Apărare a ţării, în limitele prevăzute de legea sa organică, poate pre-lungi durata îndeplinirii îndatoririlor militare ale cetăţenilor.
Ordonanţe militare şi ordine ale altor autorităţi publice
Ordonanţele militare se emit în limitele stabilite prin decretul de instituire a măsurii excepţionale, astfel:
– pe durata stării de urgenţă:
a) de ministrul Administraţiei şi Internelor sau de înlocui-torul de drept al acestuia, când starea de urgenţă a fost instituită pe întregul teritoriu al ţării;
b) de ofiţerii împuterniciţi de ministrul Administraţiei şi Internelor sau de înlocuitorii legali ai acestora, când starea de urgenţă a fost instituită în anumite unităţi administrativ-teritoriale;
Pe durata stării de urgenţă, conducătorii altor autorităţi pot emite ordine sau pot împuternici persoane în acest sens.
Ordonanţa militară sau ordinul cuprinde:
a) titlul şi numărul;
b) autoritatea emitentă;
c) baza legală a emiterii;
d) perioada de aplicare;
e) regulile şi măsurile speciale care se dispun în zona în care s-a instituit starea de urgenţă, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora;
f) autoritatea abilitată să asigure aplicarea şi respectarea dispoziţiilor acesteia;
g) modul de aducere la cunoştinţa populaţiei;
h) data, ştampila şi semnătura autorităţii emitente.
Ordonanţele militare se emit în limitele stabilite prin decretul de instituire a măsurii excepţionale, astfel:
– pe durata stării de urgenţă:
a) de ministrul Administraţiei şi Internelor sau de înlocui-torul de drept al acestuia, când starea de urgenţă a fost instituită pe întregul teritoriu al ţării;
b) de ofiţerii împuterniciţi de ministrul Administraţiei şi Internelor sau de înlocuitorii legali ai acestora, când starea de urgenţă a fost instituită în anumite unităţi administrativ-teritoriale;
Pe durata stării de urgenţă, conducătorii altor autorităţi pot emite ordine sau pot împuternici persoane în acest sens.
Ordonanţa militară sau ordinul cuprinde:
a) titlul şi numărul;
b) autoritatea emitentă;
c) baza legală a emiterii;
d) perioada de aplicare;
e) regulile şi măsurile speciale care se dispun în zona în care s-a instituit starea de urgenţă, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora;
f) autoritatea abilitată să asigure aplicarea şi respectarea dispoziţiilor acesteia;
g) modul de aducere la cunoştinţa populaţiei;
h) data, ştampila şi semnătura autorităţii emitente.
Măsuri care se pot dispune pe durata stării de urgenţă
Pe durata stării de urgenţă, se pot dispune următoarele:
a) aplicarea planurilor aprobate, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale decretului de instituire;
b) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicaţiilor, produselor, resurselor şi infrastructurii pentru nevoile forţelor destinate apărării;
c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgenţă, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum şi supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.
d) rechiziţionarea de bunuri, potrivit legii.
Pe durata stării de urgenţă, autorităţile şi instituţiile publice, operatorii economici şi populaţia sunt obligate să respecte şi să aplice prevederile legale speciale pe domeniu, precum şi măsurile dispuse de autorităţile competente.
Pe durata stării de urgenţă, se pot dispune următoarele:
a) aplicarea planurilor aprobate, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale decretului de instituire;
b) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicaţiilor, produselor, resurselor şi infrastructurii pentru nevoile forţelor destinate apărării;
c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgenţă, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum şi supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.
d) rechiziţionarea de bunuri, potrivit legii.
Pe durata stării de urgenţă, autorităţile şi instituţiile publice, operatorii economici şi populaţia sunt obligate să respecte şi să aplice prevederile legale speciale pe domeniu, precum şi măsurile dispuse de autorităţile competente.
Sancţiuni
Încălcarea prevederilor O.U.G. 1 /1999 sau a dispoziţiilor ordonanţelor militare ori a ordinelor emise pe timpul stării de urgenţă atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Nerespectarea prevederilor art. 9 al O.U.G. 1 /1999 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 1.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.
Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 28 al O.U.G. 1 /1999 şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de ministrul administraţiei şi internelor.
Contravenţiilor prevăzute la art. 28 al O.U.G. 1 /1999 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. (Expert media Florin FĂINIŞI)
Încălcarea prevederilor O.U.G. 1 /1999 sau a dispoziţiilor ordonanţelor militare ori a ordinelor emise pe timpul stării de urgenţă atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Nerespectarea prevederilor art. 9 al O.U.G. 1 /1999 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 1.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.
Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 28 al O.U.G. 1 /1999 şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de ministrul administraţiei şi internelor.
Contravenţiilor prevăzute la art. 28 al O.U.G. 1 /1999 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. (Expert media Florin FĂINIŞI)