În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate, în condiţiile legii, persoanele fizice, denumite în continuare asiguraţi.
Asiguraţii pot fi:
a) cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;
b) cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;
c) cetăţeni străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari.
Asiguraţii au dreptul să beneficieze de indemnizaţie de şomaj, conform legii.
În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari:
a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condiţiile legii;
b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire;
c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;
d) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial, respectiv entităţi, persoane juridice, care potrivit legilor proprii de organizare şi funcţionare desfăşoară activităţi nonprofit, cum ar fi: asociaţii, fundaţii, partide politice, organizaţii patronale, organizaţii sindicale, case de ajutor reciproc, culte religioase, pe durata mandatului, cu excepţia preşedintelui asociaţiei de proprietari sau a altor persoane care desfăşoară activitate în baza contractului de mandat, potrivit Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, cu modificările şi completările ulterioare;
e) persoanele care desfăşoară activitate pe baza unui raport de muncă stabilit, în calitate de membru cooperator, potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată;
f) directorii care desfăşoară activitate pe bază de contract de mandat şi membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, pe durata mandatului, precum şi managerii care desfăşoară activităţi pe bază de contract în baza contractului de management prevăzut de lege;
g) administratorii societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome, desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, care desfăşoară activitate pe bază de contract de mandat;
h) persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, atât în România, cât şi pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat membru al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, pentru care autorităţile competente ale acestor state sau organismele desemnate ale acestor autorităţi stabilesc că, pentru veniturile realizate în afara României, legislaţia aplicabilă în domeniul contribuţiilor sociale obligatorii este cea din România;
i) persoanele fizice cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România şi care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
Se pot asigura facultativ în sistemul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, următoarele persoane:
a) asociat unic, asociaţi;
b) persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice, titulari ai întreprinderilor individuale, precum şi membrii întreprinderilor familiale;
c) cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform legii, şi care nu se regăsesc în situaţia prevăzută la art. 19 lit. h);
d) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-c).
Persoanele se pot asigura facultativ în sistemul asigurărilor pentru şomaj prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj şi prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă este egală cu cota prevăzută la art. 2206 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care revine bugetului asigurărilor pentru şomaj din cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă prevăzută la art. 2203 din acelaşi act normativ.
Angajatorii la care îşi desfăşoară activitatea persoanele prevăzute la art. 19 lit. a)-g) al Legii nr. 76/ 2002, precum şi persoanele fizice prevăzute la art. 19 lit. h) şi i) al aceleiasi, după caz, sunt obligaţi să depună declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1) Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit prevederilor legale.
Persoanele prevăzute la art. 20 al Legii nr. 76/ 2002 pot încheia contract de asigurare pentru şomaj cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au cel puţin vârsta de 18 ani şi sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
Venitul lunar pentru care se asigură persoanele prevăzute la art. 20 nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii, şi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, stabilit potrivit legii, în vigoare în luna pentru care se plăteşte contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Persoanele care sunt supuse legislaţiei de asigurări sociale din România în condiţiile prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene sau de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, având angajator care nu are sediul social ori reprezentanta pe teritoriul României, se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj, cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au, după caz, domiciliul, reşedinţa sau îşi exercită dreptul la rezidenţă potrivit legii, în condiţiile în care sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi nu au statut de pensionar, conform legii.
Venitul lunar la care se pot asigura persoanele şi la care se plăteşte contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj prevăzută la art. 20 alin. (2) al Legii nr. 76/ 2002 nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii, şi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Asiguraţii pot fi:
a) cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;
b) cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;
c) cetăţeni străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari.
Asiguraţii au dreptul să beneficieze de indemnizaţie de şomaj, conform legii.
În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari:
a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condiţiile legii;
b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire;
c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;
d) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial, respectiv entităţi, persoane juridice, care potrivit legilor proprii de organizare şi funcţionare desfăşoară activităţi nonprofit, cum ar fi: asociaţii, fundaţii, partide politice, organizaţii patronale, organizaţii sindicale, case de ajutor reciproc, culte religioase, pe durata mandatului, cu excepţia preşedintelui asociaţiei de proprietari sau a altor persoane care desfăşoară activitate în baza contractului de mandat, potrivit Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, cu modificările şi completările ulterioare;
e) persoanele care desfăşoară activitate pe baza unui raport de muncă stabilit, în calitate de membru cooperator, potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată;
f) directorii care desfăşoară activitate pe bază de contract de mandat şi membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, pe durata mandatului, precum şi managerii care desfăşoară activităţi pe bază de contract în baza contractului de management prevăzut de lege;
g) administratorii societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome, desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, care desfăşoară activitate pe bază de contract de mandat;
h) persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, atât în România, cât şi pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat membru al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, pentru care autorităţile competente ale acestor state sau organismele desemnate ale acestor autorităţi stabilesc că, pentru veniturile realizate în afara României, legislaţia aplicabilă în domeniul contribuţiilor sociale obligatorii este cea din România;
i) persoanele fizice cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România şi care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
Se pot asigura facultativ în sistemul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, următoarele persoane:
a) asociat unic, asociaţi;
b) persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice, titulari ai întreprinderilor individuale, precum şi membrii întreprinderilor familiale;
c) cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform legii, şi care nu se regăsesc în situaţia prevăzută la art. 19 lit. h);
d) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-c).
Persoanele se pot asigura facultativ în sistemul asigurărilor pentru şomaj prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj şi prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă este egală cu cota prevăzută la art. 2206 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care revine bugetului asigurărilor pentru şomaj din cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă prevăzută la art. 2203 din acelaşi act normativ.
Angajatorii la care îşi desfăşoară activitatea persoanele prevăzute la art. 19 lit. a)-g) al Legii nr. 76/ 2002, precum şi persoanele fizice prevăzute la art. 19 lit. h) şi i) al aceleiasi, după caz, sunt obligaţi să depună declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1) Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit prevederilor legale.
Persoanele prevăzute la art. 20 al Legii nr. 76/ 2002 pot încheia contract de asigurare pentru şomaj cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au cel puţin vârsta de 18 ani şi sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
Venitul lunar pentru care se asigură persoanele prevăzute la art. 20 nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii, şi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, stabilit potrivit legii, în vigoare în luna pentru care se plăteşte contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Persoanele care sunt supuse legislaţiei de asigurări sociale din România în condiţiile prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene sau de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, având angajator care nu are sediul social ori reprezentanta pe teritoriul României, se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj, cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au, după caz, domiciliul, reşedinţa sau îşi exercită dreptul la rezidenţă potrivit legii, în condiţiile în care sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi nu au statut de pensionar, conform legii.
Venitul lunar la care se pot asigura persoanele şi la care se plăteşte contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj prevăzută la art. 20 alin. (2) al Legii nr. 76/ 2002 nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii, şi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Bugetul asigurărilor pentru şomaj
Bugetul asigurărilor pentru şomaj cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului asigurărilor pentru şomaj.
Bugetul asigurărilor pentru şomaj se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie din:
a) sumele care se distribuie bugetului asigurărilor pentru şomaj.
b) contribuţiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj;
c) venituri din alte surse, inclusiv din finanţare externă.
Constituirea resurselor şi efectuarea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se realizează prin trezoreria statului.
Disponibilităţile băneşti înregistrate la finele anului de bugetul asigurărilor pentru şomaj se reportează şi se utilizează în anul următor.
Disponibilităţile băneşti ale bugetului asigurărilor pentru şomaj sunt purtătoare de dobânzi.
Măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă a căror finanţare se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi care, potrivit prevederilor legale, continuă şi în anul bugetar următor vor fi finanţate din bugetul anului respectiv, din creditele aprobate cu acest scop.
Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj au obligaţia de a plăti lunar la bugetul asigurărilor pentru şomaj o contribuţie a cărei cotă prevăzută la art. 20 alin. (2) al Legii nr. 76/ 2002 se aplică asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj.
Veniturile din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie, în principal, din dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în limita cotei prevăzute la art. 2206 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, restituiri ale creditelor acordate în baza legii, sume reprezentând contravaloarea cursurilor de formare profesională încasată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, penalităţi, amenzi şi orice alte sume încasate potrivit legii la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Sumele reprezentând contravaloarea cursurilor de formare profesională încasată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă se constituie ca venituri din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru şomaj, în măsura în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se prevede altfel.
Din sursele financiare constituite în cadrul bugetului asigurărilor pentru şomaj se acoperă, în principal, următoarele cheltuieli privind:
a) plata indemnizaţiilor de şomaj, precum şi a prestaţiilor de şomaj aferente drepturilor stabilite de instituţiile competente în materie de şomaj din Islanda, Norvegia, Lichtenstein şi Elveţia, în condiţiile legii şi ale dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, precum şi ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene; prestaţiile de şomaj plătite de instituţiile competente în materie de şomaj din statele membre ale Uniunii Europene în primele 3 luni sau, după caz, 5 luni de indemnizare şi a căror rambursare este solicitată Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în calitatea sa de organism de legătură pentru plata prestaţiilor de şomaj, stabilite în temeiul dispoziţiilor instrumentelor juridice europene de către instituţiile competente, în condiţiile dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj prevăzute de reglementările Uniunii Europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială;
plata contribuţiilor pentru asigurări sociale de stat pentru beneficiarii indemnizaţiilor de şomaj, stabilite potrivit legii.
b) plăţile compensatorii acordate potrivit legii;
c) taxe, comisioane;
d) finanţarea măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi a măsurilor pentru prevenirea şomajului;
e) finanţarea serviciilor de formare profesională pentru persoanele care, potrivit legii, beneficiază în mod gratuit de aceste servicii;
f) finanţarea studiilor, rapoartelor şi analizelor privind piaţa muncii, comandate instituţiilor de specialitate de către Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă şi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
g) organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, inclusiv realizarea de obiective de investiţii, dotări şi alte cheltuieli de natura cheltuielilor de capital, în limitele prevăzute de lege;
h) participarea la activitatea unor organizaţii internaţionale, inclusiv plata cotizaţiilor pentru afilierea la acestea;
i) aplicarea măsurilor în vederea recuperării debitelor;
j) cofinanţarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare şi formare profesională pe baza unor acorduri internaţionale;
k) cofinanţarea unor programe privind stimularea ocupării forţei de muncă;
l) rambursarea împrumuturilor contractate în condiţiile legii, precum şi plata de dobânzi şi comisioane aferente acestora;
m) alte cheltuieli prevăzute de legislaţia în vigoare. (Expert media Florin FĂINIŞI)
Bugetul asigurărilor pentru şomaj cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului asigurărilor pentru şomaj.
Bugetul asigurărilor pentru şomaj se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie din:
a) sumele care se distribuie bugetului asigurărilor pentru şomaj.
b) contribuţiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj;
c) venituri din alte surse, inclusiv din finanţare externă.
Constituirea resurselor şi efectuarea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se realizează prin trezoreria statului.
Disponibilităţile băneşti înregistrate la finele anului de bugetul asigurărilor pentru şomaj se reportează şi se utilizează în anul următor.
Disponibilităţile băneşti ale bugetului asigurărilor pentru şomaj sunt purtătoare de dobânzi.
Măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă a căror finanţare se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi care, potrivit prevederilor legale, continuă şi în anul bugetar următor vor fi finanţate din bugetul anului respectiv, din creditele aprobate cu acest scop.
Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj au obligaţia de a plăti lunar la bugetul asigurărilor pentru şomaj o contribuţie a cărei cotă prevăzută la art. 20 alin. (2) al Legii nr. 76/ 2002 se aplică asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj.
Veniturile din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie, în principal, din dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în limita cotei prevăzute la art. 2206 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, restituiri ale creditelor acordate în baza legii, sume reprezentând contravaloarea cursurilor de formare profesională încasată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, penalităţi, amenzi şi orice alte sume încasate potrivit legii la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Sumele reprezentând contravaloarea cursurilor de formare profesională încasată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă se constituie ca venituri din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru şomaj, în măsura în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se prevede altfel.
Din sursele financiare constituite în cadrul bugetului asigurărilor pentru şomaj se acoperă, în principal, următoarele cheltuieli privind:
a) plata indemnizaţiilor de şomaj, precum şi a prestaţiilor de şomaj aferente drepturilor stabilite de instituţiile competente în materie de şomaj din Islanda, Norvegia, Lichtenstein şi Elveţia, în condiţiile legii şi ale dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, precum şi ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene; prestaţiile de şomaj plătite de instituţiile competente în materie de şomaj din statele membre ale Uniunii Europene în primele 3 luni sau, după caz, 5 luni de indemnizare şi a căror rambursare este solicitată Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în calitatea sa de organism de legătură pentru plata prestaţiilor de şomaj, stabilite în temeiul dispoziţiilor instrumentelor juridice europene de către instituţiile competente, în condiţiile dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj prevăzute de reglementările Uniunii Europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială;
plata contribuţiilor pentru asigurări sociale de stat pentru beneficiarii indemnizaţiilor de şomaj, stabilite potrivit legii.
b) plăţile compensatorii acordate potrivit legii;
c) taxe, comisioane;
d) finanţarea măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi a măsurilor pentru prevenirea şomajului;
e) finanţarea serviciilor de formare profesională pentru persoanele care, potrivit legii, beneficiază în mod gratuit de aceste servicii;
f) finanţarea studiilor, rapoartelor şi analizelor privind piaţa muncii, comandate instituţiilor de specialitate de către Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă şi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
g) organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, inclusiv realizarea de obiective de investiţii, dotări şi alte cheltuieli de natura cheltuielilor de capital, în limitele prevăzute de lege;
h) participarea la activitatea unor organizaţii internaţionale, inclusiv plata cotizaţiilor pentru afilierea la acestea;
i) aplicarea măsurilor în vederea recuperării debitelor;
j) cofinanţarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare şi formare profesională pe baza unor acorduri internaţionale;
k) cofinanţarea unor programe privind stimularea ocupării forţei de muncă;
l) rambursarea împrumuturilor contractate în condiţiile legii, precum şi plata de dobânzi şi comisioane aferente acestora;
m) alte cheltuieli prevăzute de legislaţia în vigoare. (Expert media Florin FĂINIŞI)