Cât ne mai furăm căciula?!

În septembrie 2024 au început clasa a XII-a peste 123.000 de elevi. Probabil, acesta era şi numărul de elevi care ar fi trebuit să se înscrie la bacalaureat! Au terminat clasa a XII-a în jur de 108.000 de elevi. (Aceasta include atât elevii care au terminat clasa a XII-a în anul şcolar 2024-2025, cât şi pe cei care au terminat în anii precedenţi, dar au susţinut examenul de bacalaureat în sesiunile ulterioare). S-au înscris la bacalaureat 94.400 de elevi din promoţia curentă. S-au „pierdut” pe drum, între septembrie şi examenul de bacalaureat, peste 28.000 de elevi! După prima sesiune de bacalaureat, constatăm că peste 50.000 de elevi nu şi-au finalizat studiile începute acum 12 ani! Rata de promovare la examenul de Bacalaureat 2025 a crescut de la 74,3% la 76,5%, după rezolvarea contestaţiilor, a anunţat ministerul Educaţiei. Astfel, se înregistrează, în total, 80.092 de candidaţi promovaţi, 75.662 de candidaţi din promoţia curentă, iar 4.430 de candidaţi provin din promoţiile anterioare.

Acestea fiind datele, mă scuzaţi că nu pot crede că sunt bune rezultatele de la Bacalaureat. Chiar dacă rata de promovare este de 76,5 la sută. Aproape un sfert dintre elevi, dintre care aproape 20 la sută din promoţia actuală, prezenţi la examen, nu au reuşit.

Sigur, prin efortul unor cadre didactice competente şi empatice – mi-ar plăcea să cred, majoritare–, al familiilor şi al copiilor înşişi, sunt absolvenţi de 10, în sensul bunei pregătiri, chiar dacă „buna pregătire” de azi nu seamănă cu cea de ieri. Aici intervine rolul diriguitorilor. Suntem însă la nivelul/subnivelul promisiunilor, angajamentelor.

Nici acest procent, 76,5, nu cred că este adevărat! Cred că practicăm în continuare „furatul propriei căciuli”. Şi atunci nu are rost să ne mai mirăm de prăpastia uriaşă dintre ceea ce ne dorim şi ceea ce avem. Mi-e teamă că, în timp, nici măcar nu vom mai putea discuta despre prăpastie! Ne vor scădea şi dorinţele. Căci de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!

Acum aşteptăm cu emoţie rezultatele la Evaluarea Naţională. Îmi doresc să fie foarte bune, deşi, mărturisesc, nici în ele nu voi crede! Cum nu cred în niciun „rezultat” declamat în aceste zile! Tot în aceste zile au loc examenele de finalizare a studiilor de licenţă, de masterat. Baftă şi note mari, tuturor, pe măsura cunoştinţelor acumulate, care să le permită să găsească un loc de muncă potrivit cu calificarea şi pasiunea fiecăruia. Ştiu că doar puţini vor găsi locul care să le aducă mulţumirea. Nu e vina lor. Societatea noastră nu este predictibilă, noi nu avem un proiect, un plan despre ce dorim să facem în următorii ani, nu ştim de ce calificări, de ce profesii va fi nevoie peste 3, 5, 20 de ani. Şi de aceea conducătorii cheltuie resurse care nu produc beneficii. Şi cred că pentru această crimă ar trebui judecaţi, chiar mai mult decât pentru furtişagurile şi mizeriile cotidiene! Ei, vinovaţii, se împăunează cu succese calpe şi ne obligă să ne mândrim şi noi. Trist. Din fericire, ca popor, am găsit mereu resurse să ne reinventăm, să nu cădem în depresie. Încă facem haz de necaz. În detrimentul nostru, evident. Da, dar cât încă mai râdem… (Mioara VERGU-IORDACHE)