Câştigăm sau pierdem un an din viaţa copiilor?

Coronavirusul ne-a pus în faţa ochilor o oglindă uriaşă şi ne-a obligat să ne privim în ea. După posibilităţi şi interese, mulţi au privit cu ochii minţii, alţii cu ochelari de vedere, alţii cu ochelari de cal. Şi fiecare a obţinut o altă imagine. Cum extremele ne sunt domicilii – excesiv optimişti, excesiv pesimişti –, dar şi transformăm orice eşec într-o victorie, doar din daci ne tragem!, am început, unii dintre noi, din (stare de) urgenţă în alertă, să acceptăm concluzia oficială cum că am rezolvat cam tot ce era de rezolvat! Şi, oricum, nu au intrat zilele-n sac! În orice domeniu. Aşa o fi.

După părerea mea, exclusiv în domeniul învăţământului preuniversitar, cu precădere cel primar şi gimnazial!

S-a discutat mult dacă să se îngheţe anul şcolar, dacă să se repete… Şi s-a ales varianta digitală. La o populaţie şcolară jumătate analfabetă funcţional, învăţământul la distanţă este soluţia! Da, la distanţă. De educaţie. S-a ignorat, cu bună ştiinţă, existenţa localităţilor fără racordare la curent electric, lipsa conexiunii la internet, sărăcia lucie în care trăiesc foarte mulţi copii; un raport dat publicităţii în noiembrie 2019 estima că „21,5% dintre copiii români trăiesc în deprivare materială severă, peste 32% trăiesc sub pragul de sărăcie”. Conform unui recent studiu IRES, „32% dintre copiii înscrişi în învăţământul preuniversitar din România nu au acces individual la un dispozitiv dedicat funcţional (ex. laptop, tabletă, desktop) pentru şcoala online. Cifra este de 3,6 ori mai mare decât evaluarea Ministerul Educaţiei şi Cercetării”, spun autorii studiului. Deci, o treime dintre copii nu au, obiectiv, acces la învăţământ la distanţă. Putem adăuga faptul că nici toate cadrele didactice nu au condiţii materiale necesare şi nici pregătirea pentru a asigura învăţământ la distanţă. Şcoala românească s-a bazat pe învăţământ „faţă în faţă”. Să presupunem că, nu ştiu cum, (deşi mulţi părinţi s-au cam săturat să facă lecţii online!!!) în toate şcolile s-a învăţat. Cu seriozitate. (?!)

Se încheie situaţiile şcolare. Dincolo de nebuloasa din jurul examenelor naţionale, mă neliniştesc declaraţiile televizate ale ministrului Educaţiei şi Cercetării. Aceasta îi asigură pe copii că „trebuie să fie liniştiţi” că „dacă există şi posibilitatea ca pe primul semestru copilul să aibă o medie sub 5 – în această situaţie nu supunem copilul unui risc. Ci, din contră, venim în sprijinul lui. Şi atunci îi dăm posibilitatea să dea o lucrare, să facă un proiect, să fie apreciat pentru activitatea online”. „Iar nota pe care o primeşte pe proiectul respectiv, (…) devine media anuală. Adică se elimină media de pe primul semestru”. Înţelegeţi? Primul an şcolar fără repetenţi!!! Cine cui fură căciula? Că nu toţi suntem în an electoral!

Nu vi se pare că, pentru o prea mare parte dintre copii şcoala poate părea o bătaie de joc? Acest an şcolar este un câştig sau o pierdere? Cine câştigă din golurile din educaţia copiilor? (Mioara Vergu-Iordache)