Castelul Calendar cu 365 de ferestre

•„Castelul-calendar” sau „Castelul Ugron” se află în localitatea Zau de Câmpie, în judeţul Mureş, şi a fost ridicat în perioada 1909 – 1911.

• Minunea de castel stă sub semnul unei poveşti de dragoste neîmplinite între proprietar şi o prinţesă rusă, posibil una dintre fiicele ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei, de la Sankt Petersburg.

Ansamblul Castelului Ugron este prezent pe lista monumentelor istorice cu codul MS-II-a-A-16073. Castelul din Zau de Câmpie a fost construit după principiile unui calendar: are 365 de ferestre, câte zile sunt într-un an, 4 turnuri, la fel ca numărul de anotimpuri, 52 de camere, câte sunt săptămânile, 7 terase, câte zile sunt într-o săptămână, şi 12 holuri, câte sunt lunile anului.

În anul 1911 a început construcţia reşedinţei de vacanţă a baronului István Ugron. Are oarhitectură fidelă castelelor medievale franceze, de fapt, o mixtură a stilurilor arhitectonice neogotice combinate cu neoromanic. Cele mai reprezentative elemente arhitecturale ale castelului sunt cele două turnuri ce încadrează laturile faţadei principale şi balcoanele. Timp de trei ani, oamenii locului au fost obligaţi să muncească acolo gratuit, cu uneltele şi cu animalele lor.

Castelul de la Zau de Câmpie nu a fost vizitat foarte des de baron, acesta fiind ocupat. Cu toate acestea, a fost ridicat din ambiţia lui de a construi o reşedinţă de vară cu totul şi cu totul deosebită, diferită de orice altă reşedinţă. Legenda nu ne spune care dintre cele patru fiice ale ţarului Nicolae al II-lea i-ar fi căzut cu tronc ambasadorului Austro-Ungariei la Petersburg, respectiv, proprietarului „Castelului Calendar”. Poate Olga, poate Tatiana, pentru că Maria şi Anastasia erau prea mici? Cine ştie? În legendă se spune doar că, pentru a se căsători cu el, aleasa inimii baronului Istvan Ugron i-a cerut acestuia să-şi dovedească iubirea. Cum? Să paveze cu monede de aur, aşezate în cant, pentru a nu călca cu picioarele pe coroana inscripţionată pe acestea, drumul care duce până la intrarea in castel. Potrivit legendei, baronului Ugron i-au ajuns banii doar pentru pavarea unei jumătăţi din acel drum. Atunci, prinţesa din stirpea Romanovilor a considerat ca Istvan Ugron nu este suficient de bogat pentru ea, iar povestea celor doi s-a încheiat aici. (Iubita baronului Istvan Ugron a împărtăşit soarta părinţilor săi, ţarul Nicolae al II-lea şi ţarina Alexandra, împuşcaţi de bolşevici, în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, la Ekaterinburg, împreună cu cei cinci copiii ai lor: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia şi Alexei.)

Baronul Istvan Ugron, dezamăgit în iubire şi „despuiat” de avutul său după instaurarea orânduirii comuniste în România, a murit sărac, în 1948.

În perioada comunismului castelul a fost preluat de stat şi a primit în timp mai multe destinaţii. Mobilierul deosebit a fost confiscat de conducerea comunistă şi transferat la Turda, unde era pe atunci centrul de judeţ. Castelul a avut destinaţii diferite în timp; a fost, pe rând, sanatoriu pentru bolnavii de TBC, şcoală şi depozit de cereale, iar în ultimii ani casă de copii. După apariţia Legii 247, din 2005, urmaşii baronului Ugron au revendicat sute de hectare de teren din Zau de Câmpie. Şi pentru castel s-a depus o cerere de retrocedare, în anul 2006, de către urmaşa Maria Ioana Ugron. Procesul l-a câştigat, însă, Consiliul Judeţean Mureş. Actualmente, deoarece clădirea se află într-o stare avansată de degradare vizitatorii îl pot admira numai din exterior şi se pot plimba prin curtea sa. Actualul administrator al imobilului, Consiliul Judeţean Mureş are în vedere accesarea de fonduri europene pentru finanţarea lucrărilor de refacere ale castelului şi ar avea nevoie de cel puţin un milion de euro pentru a fi complet restaurat.

Astăzi, castelul face parte din patrimoniul Consiliului Judeţean Mureş, care a câştigat procesul cu prezumtivii moştenitori ai contelui Ugron. Casa de copii ce funcţiona aici a fost desfiinţată în 2012, prin hotărâre de consiliu judeţean, iar ultimii copii au fost mutaţi de acolo în case de tip familial. În prezent se află în administrarea Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului Mureş.

În 2017 s-a transmis dreptul de administrare asupra imobilului către Muzeul Judeţean Mureş, pentru desfăşurarea unor activităţi muzeale, pe care le aşteptăm cu drag. Din întreaga „zestre” a castelului, trei piese de mobilier, aflate în prezent la Muzeul de Istorie din Turda, au atras atenţia. Este vorba despre o masă şi două scaune, piese de mobilier străjuite de un dulap cu vitrină, toate aurii, ce parcă nu se încadrează în actualul decor interior al Palatului Princiar din Turda, clădire unde funcţionează Muzeul de Istorie. Altfel spus, masa, scaunele şi dulapul-vitrină provin de la „Castelul Calendar”. De la castelul de aici au fost aduse la Turda piesele de mobilier aurii, înainte de anul 1950, împreună cu tot mobilierul din castel, imobil naţionalizat după instaurarea regimului comunist în România. De ce la Turda? Pentru că în acea vreme localitatea Zau de Câmpie făcea parte din judeţul Turda-Arieş. Despre soarta celorlalte mobile aduse la Turda de la castelul din Zau de Câmpie nu am reuşit să aflu nimic. În schimb, am aflat că locul de unde provin mobilele acelea nu este un castel ca oricare altul şi merită atenţia noastră. Dacă se reuşeşte reabilitarea castelului, acesta va putea deveni un obiectiv turistic important în zona de câmpie a judeţului Mureş, alături de pescuitul sportiv şi de rezervaţia de bujori de stepă, de la Zau de Câmpie, unică în Europa. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; zaudecampie.ro; wordpress.com; descopera.ro; greatnews.ro; romanianturism.com; descoperalumea.net; zi-de-zi.ro; kastelyverdelyben.ro; agerpres.ro; identitatea.ro;