Cascada Clocota nu îngheață niciodată

Cei care doresc să se relaxeze cât mai departe de agitația oraşelor sunt așteptați în județul Hunedoara, care abundă în minuni ale naturii. Liniștea perfectă pentru încărcarea bateriilor se găsește și în stațiunea balneară Geoagiu-Băi, care oferă ape curative. Totodată, , în sud-estul stațiunii, la doar 15 minute de centrul orașului, se află și o superbă cădere de apă, una dintre cele mai spectaculoase din România, situată pe râul cu același nume, dar prea puțin cunoscută de turiști, Cascada Clocota. Accesul se poate face pe poteca ce coboară din drumul ce duce spre orașul Geoagiu sau prin stațiune, pe o străduță îngustă ce se desprinde de drumul dintre Hotelul Diana și centrul civic al stațiunii.

Căderea de apă are în jur de 38-43 metri înălțime și o lățime de 22 metri. Apa Clocotei nu îngheață niciodată, pentru că ea colectează toate cele 16 izvoare termominerale din zonă, dar și un râuleț. Potrivit specialiștilor, apa cascadei este una pură, plată. Cascada Clocota are un aspect aparte și datorită unor falduri verticale, ce s-au creat pe întreaga înălțime a căderii de apă, acoperite de mușchi și plante atârnătoare. Aceste falduri reprezintă, de fapt, rădăcinile unor copaci căzuți, spălate de ape, care s-au amestecat cu depunerile de tufuri calcaroase. Cascada Clocota uimește iarna și prin aburii pe care îi degajă, ca o respirație a unui dragon adormit ce și-a găsit adăpost sub pământul acoperit de mușchi verde și diferite alge. Fără dimensiuni mari, căderea de apă termală îşi așteaptă vizitatorii să-i impresioneze prin cădere și amplasament.

Staţiunea balneoclimaterică de interes naţional Geoagiu-Băi este situată la 6 km. de orașul reședință, Geoagiu, la confluenţa râului Geoagiu cu Mureşul. Alături de Băile Felix, Buziaş şi Herculane, Geoagiu-Băi reprezintă una dintre cele mai vechi exploatări balneare din România. Calităţile curative ale apelor minerale din această zonă sunt cunoscute încă din perioada dacică. Este o stațiune balneoclimaterică permanentă situată la 18 km nord de Orăștie și 46 km nord-est de Deva, într-o zonă deluroasă, la o altitudine de 350 m, situată în depresiunea omonimă de la poalele de SE ale Munților Metaliferi.

Pe vremea romanilor, Băile Geoagiu erau cunoscute sub denumirea de Thermae Germisara sau Germisara cum thermis. Băile termale romane (Germisara) se păstrează aproape în aceeași formă ca în Antichitate, fiind construite într-un promontoriu circular cu diametrul de 90-95 m. Băile au funcționat în două faze (Germisara și, ulterior, Termele Dodonei). În anul 1935, la săparea bazinului mic din actualul ștrand cu ape termale, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe Esculap (Aesculap) și Egeea (Hygeea), care stau mărturie vieții intense din acele timpuri. Aici este atestat și un templu dedicat Nymphaelor, dar și depuneri de altare, statui, monede și obiecte din metal prețios (șapte plăcuțe votive din aur, expuse acum la Muzeul din Deva). După retragerea romanilor, până în Evul Mediu nu se regăsesc datele referitoare la Băile Geoagiu, fiind de presupus că au fost lăsate în părăsire. Primele mențiuni referitoare la epoca feudală provin de la Geovan Andrea Gromo, mercenar italian, comandant al gărzii principelui Ioan Sigismund Zápolya, care consemnează refacerea băilor, la mijlocul sec. XVI, de către regina Isabela, soția lui Ioan Sigismund Zápolya, regele Ungariei: a înființat acolo niște băi plăcute, pe care regele le folosește adeseori. Pastorul german Conrad Iacob Hiltebrandt din Stetin vizitează băile între 1656-1658, consemnând în jurnalul său, printre altele: apa venea dintr-un deal pe o câmpie și era potrivit de caldă (…). Acolo unde cădea apa cu repeziciune, se află o stâncă îngustă de piatră, unde puteau ședea două persoane spate în spate, iar jos era un spațiu mare, în formă de dreptunghi, în care se putea înota, cu apa până aproape de gât (…). Romanii se scăldau adeseori aici. (George V. GRIGORE)

Surse: locuridinromania.ro; infoturism.ro; romtur.ro; pinteres.com