Unele sondaje arată că românii cad pe panta euroscepticismului. De ce? Nu cu mult timp în urmă, eram printre cei mai entuziaşti susţinători ai europenismului. De ce ne-am schimbat?
Totuşi, multe lucruri bune s-au întâmplat în România după aderarea de Uniunea Europeană. Fără îndoială, şi lucruri care nu ne plac, în principal pentru că nu corespund aşteptărilor noastre. Dar şi pe acestea am putea să le ducem, dacă am fi informaţi corect cu ceea ce se petrece, dacă ni s-ar explica raţionamentele pe baza cărora conducerea statului român acceptă recomandările Comisiei Europene. Numai că, suntem valorizaţi de conducerea românească doar ca o masă de manevră. Ei, aleşi fiind – aşa cum sunt aleşi, mai ales din cauza noastră! – se cred şefii noştri, cu drept de viaţă şi de moarte asupra noastră. Ei hotărăsc ce se face, ce nu se face, cum ne este bine, cum nu ne este bine.
Teoretic, trăim într-o democraţie, în care acţionează trei puteri: puterea legislativă, puterea executivă şi autoritatea judecătorească. Puterea legislativă este puterea care adoptă legile, puterea executivă este puterea care pune legile în aplicare, iar autoritatea judecătorească este puterea care interpretează şi aplică legile la cazuri concrete. (Se spune că mai există şi a patra putere: presa.)
Dacă cele trei puteri acţionează cum le spune Constituţia, tot ce se întâmplă în România ar fi la vedere, ar putea primi girul majorităţii sau ar fi respins de majoritate. Numai că noi nu ştim, ne trezim în faţa faptului împlinit. Argumentul, ce se vrea convingător, este câştigarea sau pierderea banilor de la UE. Eu cred că este vorba despre o capcană!
Nu banii în sine sunt importanţi, ci destinaţia lor, folosirea lor judicioasă, corectă, legală. Dar, noi zilnic aflăm, mai ales prin intermediul celei de „a patra putere” în stat, presa (de investigaţii), că „banii europeni” fie se pierd, fie sunt folosiţi aiurea, fie sunt subtilizaţi prin manevre suspecte, în defavoarea interesului public. Banii vin dacă facem proiecte serioase şi dacă suntem interesaţi să le ducem la bun sfârşit. Dacă primim nişte bani, este normal să dăm seamă despre ei, să justificăm cheltuirea lor. Dar planurile trebuie să fie în acord cu dorinţele şi nevoile românilor, puterea executivă trebuie să ştie să motiveze de ce dorim să facem o anumită acţiune, de ce este aceasta în folosul românilor şi al europenilor, în acelaşi timp. În România ca şi la nivelul UE acţionează oameni, cu bune şi rele. Corupţia nu este proprie numai românilor. Însă reprezentanţii noştri trebuie să fie integri, bine pregătiţi să susţină interesele României, ale românilor, nu să accepte ca ţara noastră să devină poligon de încercare, iar românii cobai. Banii UE pot fi o capcană dacă negociatorii noştri nu sunt patrioţi şi deştepţi! Iar sondajele s-ar putea să înregistreze valori tot mai mari la „euroscepticism”. (Mioara VERGU-IORDACHE)