Nu am crezut vreodată că suntem un popor de pârâcioşi. Dar constat că suntem. Un popor care nu a ieşit din copilărie, care caută dreptate, mângâiere, ba la stânga, ba la dreapta! Un popor care nu are încredere în capacitatea sa de a-şi dezvolta calităţile, de a se impune prin inteligenţă, muncă şi cinste. Nu de azi de ieri, ne plecăm în faţa altor neamuri, nu pentru că am crede neapărat că ne sunt superioare, ci pentru că ne este foarte greu, dacă nu imposibil, să ne recunoaştem şi să credem în propriile valori. Aproape nu există român valoros care să fi fost recunoscut şi impus de poporul român. În schimb, dacă alţii o fac, îl îmbrăţişăm cu entuziasm!
Facem nazuri, când ne comparăm, virtual mai ales, şi ne şoptim în barbă că suntem „buricul pământului”, dar aşteptăm înfriguraţi o vorbă bună din partea străinilor amabili, dar dezinteresaţi. O fi vreun blestem? Nu reuşim, de aproape 30 de ani, să avem un proiect pentru ţară îmbrăţişat de toţi, pentru care să lucrăm cu toţii. Toată lumea face politică, dar, de fapt, politica „ne face pe noi”. Scriu politică, dar nu cu majuscule, pentru că în societatea noastră mioritică nu e politică ceea ce numim politică! Este doar interes de grup!
Unde-i buba?! Sunt mai multe! Am făcut escare din poziţia imobilă pe care am adoptat-o! Şi plăgile se numesc educaţie şi justiţie, cultură şi sistem sanitar. Încercarea sporadică de a le obloji nu a dus la vindecare! Fiecare nou demnitar din fruntea domeniilor amintite se consideră providenţial şi schimbă schimbarea! Dar aşa de tare, că rotaţia nu se face cum ar fi normal, la 180 de grade, adică din rău în bine, ci de 360 de grade, adică din rău în rău. Nu ne era de ajuns cu şpaga şi lipsa de amabilitate din spitale, cu lipsa de medicamente, de materiale! Acum, facem scenarii pe subiecte reale cu falşi doctori! Da, dar a căutat cineva, ca să şi găsească, falşii educatori? Pentru că, cel mai bine ştiu învăţătorii, profesorii adevăraţi, în faţa cărora mă înclin, un cadru didactic admis în sistem fără calificare, cu examene nepromovate, este un educator fals. Şi dacă doctorii falşi omoară (simplificând) trupuri, un cadru didactic fals omoară minţile copiilor şi tinerilor. Toată lumea ştie de doctoratele plagiate pe bandă rulantă! Ei, şi? Nici măcar ruşine nu au „autorii”! Nu le crapă obrazul să iasă în lume, să ne ceară votul, să facă manevre pentru a câştiga.
A început, ca de obicei, pe furate, campania electorală! Cred că este momentul să fim mai atenţi, mai responsabili cu viaţa noastră, să-i eliminăm pe cei prinşi cu minciuna şi furtul! Să nu mai fim pârâcioşi, să acţionăm spre binele nostru! Ceilalţi, pe care-i privim cu admiraţie invidioasă, aşa fac! Dau de pământ cu falsul! (Mioara Vergu-Iordache)