Calea Griviţei, mon amour (I)
Data:
28 februarie 2019
Calea Griviţei de astăzi se numea în trecut Drumul Târgoviştei. Denumirea actuală a primit-o după Războiul de Independenţă din 1877-1878, în amintirea redutei Griviţa. Deşi Calea Griviţei este monument istoric, între Calea Victoriei şi strada Atelierului, în ultimul deceniu s-a demolat masiv. Strada Buzeşti, cu care se intersectează, a fost lărgită şi ar trebui să poarte oficial numele de Bulevardul Uranus. Pentru această lărgire a Diametralei Nord-Sud s-au făcut exproprieri şi au fost culcate la pământ 14 monumente istorice. Autorităţile locale au profitat de faptul că, în decembrie 1989, Librăria I. L. Caragiale şi Cinematograful Feroviar, aflate la intersecţia Căii Griviţei cu strada Buzeşti au fost incendiate şi lăsate în paragină aproape două decenii. Primăria Capitalei a decis să radă, spre sfârşitul anilor 2000, ceea ce mai rămăsese din fostul cinematograf Feroviarul, cu promisiunea că, odată cu apariţia unui turn de 15 etaje ultramodern şi a unei clădiri adiacente de şase etaje, va conserva ruinele acestuia, le va îmbrăca în sticlă şi le va repoziţiona pe locul iniţial.
Nimic mai fals! Proiectul The Mark, o investiţie estimată la 66 de milioane de euro, care cuprinde cele două clădiri totalizând o suprafaţă de 28.000 metri pătraţi, este aproape de final. Din păcate, în locul din care am fotografiat colosul de sticlă şi oţel, unde ar fi trebuit remontată faţada cinematografului Feroviar, nu este decât o baltă uriaşă. Nu doar că nu cred că va apărea vreodată o placă sau zece cărămizi din fostul cinematograf, sub o cupolă de sticlă, aşa cum se promitea iniţial, dar cred că cinematograful Dacia, care cu greu se mai ţine pe picioare, ar putea dispărea şi el din peisaj. Faţă în faţă cu turnul de sticlă, ce stăpâneşte toată suflarea Gării de Nord, îşi trăieşte probabil ultimele zile cinematograful Dacia, celebru în epocă. Construit la începutul secolului XX, pe o suprafaţă de 947 metri pătraţi, construcţia de aici a servit, atât ca cinematograf, cât şi ca teatru. În 1911, Grigore Pristăvescu solicita autorizaţie pentru modificări aduse clădirii din Calea Griviţei 137. Pe planurile de la dosar apare prelungirea salei mari, dar proprietarul este P. Chirculescu. Interesant este că Lista Monumentelor Istorice din 1992 menţionează „Hotel şi Cinematograf Marconi 1920-1930” la adresa binecunoscută. Din 1951 până la 23 septembrie 1963 s-a numit cinema Alexander Popov, iar din 24 septembrie 1963 s-a numit Dacia. Aşadar, monumentul istoric de pe Calea Griviţei, singurul cinematograf rămas încă în picioare, nu doar că se află într-un contrast puternic cu turnul de oţel, dar mai mult ca sigur va fi şi el îngenuncheat ca şi „fratele” Feroviar. (Ciprian C. VASILESCU)
Numărul 808
