Mă consider un bun cunoscător al patrimoniului arhitectural al Bucureştiului, fără să am pretenţia că am capacitatea de analiză şi sinteză a unui arhitect. Să zicem că sunt un iubitor împătimit al frumoaselor case bucureştene de secol XIX-XX. Este dureros să constat că, în afară de câteva organizaţii non-guvernamentale, grupate în jurul unor specialişti din diferite domenii, care luptă pentru conservarea acestei arhitecturi tradiţionale a Bucureştiului, aproape nimeni nu face nimic.
Am o relaţie deosebită cu zona Gării de Nord, din proximitatea căreia se desprinde un peisaj înfiorător. Pe vremuri locul era o zonă prosperă în care mişunau comercianţi şi meşteşugari de toate tipurile. După amplele campanii derulate de toţi edilii Bucureştiului din ultimele trei decenii, cu greu mai poţi depista pe Strada Buzeşti şi Calea Griviţei urmele gloriosului trecut. Destul de rare sunt în Capitală casele şi intrările somptuoase străjuite de cariatide şi atlanţi, atât de obişnuite în arhitectura eclectică a vechiului Bucureşti. Statuile decorative incluse în estetica faţadelor, dar care nu pot fi incluse în categoria cariatide şi atlanţi (pentru că nu toate au rol de susţinere aparent sau real) sunt şi mai rare. Găsim, evident, câteva în zona Universităţii, pe Bulevardul Regina Elisabeta şi în perimetrul centrului istoric. Dar pe Calea Griviţei imaginea dezolantă s-a îngroşat de la an la an. Asta în special după distrugerea celor 14 monumente istorice, care au făcut loc până la un punct Diametralei Nord-Sud. A scăpat ca prin minune clădirea cunoscută drept Casa cu cariatide. E drept că autorităţile au acceptat acest mic troc cu ONG-urile care luptă pentru conservarea zonei, dar nu se ştie până când. Un lucru este cert. Frumuseţea acestei construcţii este ştirbită de oribila clădire de sticlă şi oţel, care se sprijină de ani buni pe Casa cu cariatide. Tragic este că noul imobil stă închis, deci nu are nicio justificare să existe la intersecţia Străzii Buzeşti cu Calea Griviţei, cândva o zonă de case mic-burgheze cochete. Azi majoritatea caselor rămase în picioare au fost ocupate abuziv. O altă parte dintre case este pusă la vânzare pe sume care, deşi ridicate, par mici raportate la profitul ce se poate scoate prin construcţia unei clădiri de birouri. Schimbarea vine încet si sigur dinspre Piaţa Victoriei către Gara de Nord şi un lucru este cert: Politica noilor construcţii este anti-cariatide! (Ciprian C. VASILESCU)