Bugetul de stat şi pensiile

A surprins din nou, a câta oară nu mai putem să ştim din cauza frecvenţei erorii respective, încadrarea pensiilor la capitolul „asistenţă socială”. Altfel spus, pensiile, cel puţin în vocabularul unor lideri politici importanţi, reprezintă un „cadou”, o binefacere din partea persoanelor active către cei care au îndeplinit condiţiile legale să se retragă din activitate. De aici au decurs mai multe concluzii la fel de eronate: putem plafona procentul pe care îl reprezintă pensiile în PIB sau în Bugetul de stat, plătim dacă putem şi cât putem, indexăm dacă ne permitem etc. 

Este nevoie de precizat din nou:

•  pensiile reprezintă restituirea unor sume pe care pensionarii le-au dat la bugetul de stat în cursul vieţii active;
•  pensiile sunt un drept pentru pensionari şi o obligaţie legală pentru Bugetul de stat;
•  pensiile nu fac parte din aceeaşi categorie de obligaţii ca ajutoarele sociale sau alte forme de asistenţă;
•  plata pensiilor se face în baza muncii prestate, nu a dorinţei de a face bine în societate;
•  nivelul pensiilor trebuie să pornească în principal de la cât trebuie să fie acestea în baza sumelor plătite deja de pensionari;
•  fiind o plată pe bază de muncă prestată şi sume avansate anterior de beneficiari, pensiile nu pot şi nu trebuie să intre în algoritmul doctrinar de prioritate.

Dacă vrem să comparăm cu ceva pensiile, atunci trebuie să le punem alături de creditele faţă de băncile din ţară şi străinătate, inclusiv FMI. Între pensii şi sumele datorate de Bugetul de stat la sistemul financiar naţional sau internaţional există următoarele asemănări:

•  obligaţia de plată este de fapt una de restituire a unor sume deja primite de bugetul statului;
•  conform principiilor economice de actualizare a sumelor pe baza factorului timp, nu se restituie la valoarea nominală, ci la valoarea reală; pentru credite, actualizarea se face prin dobândă, iar la pensii prin indexare;
•  în cazul în care nu are loc actualizarea (deci inclusiv indexarea pensiilor), Bugetul de stat restituie în termeni reali mai puţin decât a primit, ceea ce reprezintă confiscare de avere, total ilegală în condiţiile statului de drept;
•  pot să existe derogări sau întreruperi temporare (limitate strict în timp) ale plăţii obligaţiilor asumate (credite bancare, pensii etc) numai în situaţii de forţă majoră sau caz forţat; în acest sens, putem da ca exemplu, recent, pandemia Covid 19 sau, exemplu din istorie, războiul.    

În acest articol am avut în vedere numai pensiile stabilite pe bază de contributivitate. (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)