Bucuria are parfum de femeie!
Data:
14 februarie 2019
Sfârşitul de săptămână a fost ca un balsam peste sufletele noastre înăsprite de realitatea socio-politică din ţară. Şi cine putea să ne aducă o asemenea stare?! „Nişte” fete.
Echipa de FedCup, la tenis, care s-a calificat după aproape un semicentenar în semifinala mondială. A obţinut o victorie formidabilă în deplasare cu echipa Cehiei, până duminică cea mai bună din lume. Şi alte fete din echipa CSM Bucureşti – handbal feminin. Echipa a urcat pe locul 2 în grupa principală 2 a Ligii Campionilor, tot după o superbă victorie în deplasare.
Cu fairplay, Petr Pala, căpitanul nejucător al Cehiei, a declarat: „Nu noi am pierdut întâlnirea, România a câştigat-o”. Ce poate fi mai frumos decât recunoaşterea adversarului?! Domnul Petr Pala ştie că una este să te bată un adversar puternic, alta este să te snopească unul slab! Nu a dat vina pe arbitri, pe spectatori, pe… „ceasul rău”. Sunt convinsă, echipa Cehiei va fi şi mai bună anul viitor! Dar şi echipa României.
CSM Bucureşti joacă fără cea mai bună handbalistă a lumii, Cristina Neagu, accidentată. Nu se plâng. Au şi spus că joacă şi pentru Cristina, chiar dacă e greu fără ea!
În ambele situaţii este vorba despre ECHIPĂ! În ambele situaţii, în componenţă se află sportive etalon, care muncesc şi joacă pentru gloria lor, normal, dar şi pentru gloria României. Amândouă sunt modeste şi excepţionale. Simona Halep a spus că „în acest an voi da totul pentru echipa de FedCup a României”. O promisiune, un angajament. Ce a primit Simona de la România, de la noi?! De la foarte mulţi, admiraţie, respect şi iubire. De la destui, vorbe grele. Sentimente şi vorbe. Ea ne oferă infinit mai mult. Mândrie, încredere, speranţă.
Cristina Neagu nu uită în nicio situaţie să mulţumească publicului, suporterilor români. A fost scoasă din circuit, s-a accidentat jucând pentru România. În cârje. A fost în tribune până la finalul competiţiei.
Le-am văzut pansamentele de pe picioare, braţe, degete… Pansamentele acoperă răni. Răni – dovadă a muncii, antrenamentelor, accidentărilor. Dar le vedem şi zâmbetul, şi privirea de învingătoare. Şi ne dau curaj.
Nu, nu sunt feministă. Dar nu pot să nu constat că, dincolo de lumea rarefiată şi irespirabilă a politicii (ce ghinion!), femeile sunt exemplare. În sport, în afaceri, în viaţa comunităţilor… (M-am referit la cele două sportive, pentru că victoriile lor, ale echipelor lor, sunt cele mai recente). Ele ştiu să împărtăşească victoria, admiraţia, bucuria de a face bine, de a învinge greutăţi. Ar fi primite cu braţele deschise oriunde în lume. Dar ele reprezintă România. De aceea bucuria are parfum de femeie! (Mioara Vergu-Iordache)
Numărul 808
