Brățară spiralică din argint geto-dacică din Colecția Severeanu

Printre numeroasele artefacte aflate în colecția Muzeului George Severeanu din București se află și o valoroasă brățară spiralică din argint geto-dacică cu plăci terminale și protome zoomorfe. Ea este catalogată ca fiind din perioada clasică a epocii fierului, respectiv, din mijlocul sec. I î.Hr. și începutul sec. I d.Hr. Din păcate, proveniența acestui artefact este necunoscută (undeva pe teritoriul danubiano-carpatico-pontic), ea fiind expusă în cadrul expoziției permanente a Muzeului Severeanu. Astfel că putem afla pe strada Henri Coandă din Capitală, la numărul 26, între Piaţa Romană şi Piaţa Victoriei, un imobil frumos construit în a doua jumătate a secolului XIX după planurile arhitectului Take Cioranu. Acesta adăposteşte Muzeul George Severeanu, în care se regăseşte, printre altele, cea mai valoroasă colecţie de numismatică din România. Cea mai mare parte dintre obiecte au fost colecţionate de medicul radiolog George Severeanu, un mare pasionat de antichităţi, care a fondat şi Societatea Numismatică din România şi a devenit, mai târziu, primul director al Muzeului Municipal Bucureşti. În casa lor, soţii Severeanu, George şi Maria, au adunat vase greceşti antice, statuete de lut, bronzuri şi marmură, sticlărie romană, geme şi camee antice, ceramica aparţinând culturilor Cucuteni, Vădastra, Wietenberg şi Boian. În total, de la ei s-au păstrat 3.000 de obiecte arheologice. Totodată, colecţia numismatică a dr. George Severeanu, una dintre cele mai valoroase din România, este alcătuită din aproximativ 9000 de piese din diferite perioade istorice: monede greceşti autonome şi provinciale, geto-dace şi celtice, emisiuni romane şi bizantine, monede medievale ale Ţărilor Române, precum şi piese moderne şi contemporane.

Revenind la brățara geto-dacică, acest gen de artefact are o specificitate a sa; are şapte spirale (sau cinci, câteodată) și se termină cu două capete de șarpe, în spatele cărora se desfășoară şapte frunze (palmete). Șarpele este semn al schimbării ciclice; omul își va schimba corpul (pielea) și va reveni într-o nouă viață terestră, amintindu-și o parte din cele trăite anterior. Omul este ca o frunză din Pomul Vieții; toamna va cădea pe pământ, iar primăvara va reapare ca un mugur proaspăt, spre a fi o nouă frunză, pe ramul „repartizat”. El își poate reaminti talente finisate de-a lungul altor vieți, dar și frici, temeri, mari iubiri, mari uri, stil de viață și jurăminte făcute. Dacii „premiau” cu aceste brățări înțelepții. Știau că aceștia au mai multe vieți deja „consumate” și gândesc altfel, așa că puteau avea cinci sau şapte vieți la activ (adică cinci sau şapte frunze). Ideea aceasta, de viață „deschisă”, în care revii ciclic, dă sens și rost vieții în materie. Religia inițială a geto-dacilor, Biserica Valaho – Egipteană, avea în ea acest sâmbure al nemuririi. De aceea dacii râdeau la plecarea cuiva din viață și plângeau la naștere. Chiar religia creștină avea un sâmbure de adevăr, dar l-au scos de teamă ca oamenii simpli, exploatați, să nu știe că pot reveni în această lume într-o nouă viață și vor putea să-i facă pe cei care i-au asuprit să plătească. De aceea romanii, după ce au spart cu ciocanele templele dacilor din Sarmisegetusa Regia – spre a alunga zeitățile – au ridicat statui monumentale acestui popor. Dacii au plecat în moarte, dar au jurat răzbunare.. Și s-au întors și au cucerit Roma. Priviți, sus, pe Arcul lui Constantin din Roma, cum dacii privesc mândri peste capitala imperială! Priviți Arcul de Triumf al lui Galeriu din Salonic unde flutură steagurile draconare! Din siturile arheologice și din toate muzeele lumii ne caută din priviri dacii. Sute de statui de daci ne privesc încă cu ochii lor de piatră nemuritori. (George V. GRIGORE)

Surse: hailaplimbare.ro, descopera.ro, academia.edu