Boul electric

Un tânăr fermier francez ţine neapărat să intre mai întâi în Guiness Book şi apoi în istorie. Omul cultivă în principal grâu şi porumb furajer, capitol la care agricultorii europeni nu se simt tocmai în largul lor din cauza importurilor ieftine de pe alte meleaguri. Mai are şi o mare fermă de păsări. Ce s-a gândit el? În loc să-şi strângă orătăniile şi să încalece pe vidanja din dotare pentru a porni furios, alături de fârtaţii săi, către capitala Europei unde să împroaşte cu dejecţii şi fulgi seraficele termopane ale instituţiei, a avut o idee mai bună. De fapt, o revelaţie. Vremurile se schimbă şi, odată cu ele, şi modul de a face agricultură. Fără poluare, fără combustibili fosili, fără chimicale. Şi s-a pus pe treabă. A scornit şi meşteşugit o mulţime de lucruri. După unii, omul e dus cu pluta, după alţii, e un vizionar, un deschizător de drumuri. Mai întâi, a inventat tractorul cu pânze. E adevărat, nu îl poate folosi la arat, dar merge bine la semănat, ba chiar şi la discuit sau la împrăştiat îngrăşăminte, fiindcă terenurile fermei se află aproape de malul oceanului şi vântul bate cu putere mai tot timpul. Spectacolul tractoarelor împodobite cu vele multicolore a început să atragă turişti din toată Europa. Mulţi vin, se minunează, îşi fac un selfie, se amuză şi apoi pleacă fericiţi. Tractorul pe bază de vânt a fost urmat de un alt proiect: pompele pentru irigaţii alimentate de morişti, după modelul celor utilizate de primii colonişti din Vestul Sălbatic. Sigur, acestea nu au puterea celor electrice, dar asigură, deocamdată, irigarea unei treimi din suprafaţa cultivată. Fermierul recunoaşte deschis că aceste invenţii i-au redus costurile legate de energia electrică şi de motorină, însă i-au scăzut semnificativ şi producţia la hectar. Caută în continuare soluţii. Ceva, ceva recuperează prin turismul ad-hoc: turiştii care vin să vadă minunea se cazează şi mănâncă la fermă, ceea ce l-a determinat să înceapă construcţia unor sere de legume, a unei grădini cu flori, dar şi să îşi transforme cei câţiva porci în atracţie turistică, botezându-i cu nume fistichii, vopsindu-le multicolor pielea şi atârnându-le de gât clopoţei şi mărgele. „Nevoia te învaţă”, spune o vorbă veche. Nu cred că asta ar putea fi soluţia pentru milioanele de agricultori de pe continent, dar având în vedere că, din partea politicienilor, rezolvarea vine mai greu, ar putea fi un prim-pas. Totuşi, agricultura nu poate funcţiona în sistem de avarie şi nici nu poate fi transformată în circ. Este vorba despre muncă asiduă şi de măsuri coerente, continue, de sprijinire a fermierilor.

Ce ar putea inventa fermierii de prin părţile noastre, unde vântul bate dinspre răsărit, aducând grâu şi multe alte produse agricole la preţuri derizorii, este o temă care nu şi-a găsit încă rezolvarea. Pe aici, pe la noi, nu prea suflă, cel puţin nu cât să împingă tractorul – poate doar dacă suprafeţele cultivate ar fi în pantă, numai că, aşa cum ştim, acelea sunt alocate terenurilor de fotbal. Moriştile presupun costuri mari şi, pe de altă parte, nu permit cultivarea terenurilor din imediata lor apropiere. Ar mai rămâne tractorul electric. Au apărut deja mai multe modele, însă preţul acestora este prohibitiv, puterea motorului este scăzută, întreţinerea este scumpă, iar autonomia foarte redusă, ceea ce îl face de nefolosit pe suprafeţe mari. Confruntaţi cu concurenţa neloială, cu subvenţii subdimensionate, înglodaţi în datorii, fermierii români, şi nu numai, nu au cum să opteze pentru această soluţie, mai ales că mulţi dintre ei încă nu au terminat de achitat ratele pentru utilajele achiziţionate cu ani în urmă. Până acum câţiva ani, şomerilor li se spunea: „Mergeţi la ţară şi lucraţi pământul, sunt o mulţime de terenuri lăsate pârloagă!”. Situaţia s-a schimbat. Ca în oricare alt domeniu, dacă vrei să faci performanţă trebuie să fii competitiv, iar asta nu se poate întâmpla râcâind pământul cu hârleţul şi scoţând apă cu ciutura.

Având în vedere tradiţia veche de milenii, dar şi numeroasa populaţie de bovine, cel mai potrivit ar fi boul electric. Căruţa cu acumulatori. Blânda cornută stimulată nu cu fân, ci cu baterii. Solare. Parcă e mai potrivit şi sună mai bine. Merită încercat. Aici n-avem concurenţă. Iar la înjugat şi la strigat „hăis” în loc de „cea” ne pricepem al naibii de bine. (Dragoş CIOCĂZAN)