Blana ursului din pădure

Pe vremea „odiosului şi sinistrei” – aşa ziceam, nu?! – la Radio Tineret, Constantin Săbăreanu (Dumnezeu să-l aibă în paza Sa!) făcea o excelentă emisiune, cam scăpată din tipare! Mă invita destul de des. Atunci, în emisiuni care se reluau şi pe Radio România 1, am spus şi am argumentat că nu cred în „omul nou”, în „economia naţională planificată” – aşa cum era, că, dacă e planificată, de unde apar depăşirile de plan de 50, 100, 150 la sută… (Prietenii mei îşi amintesc – la câte telefoane au fost miraţi că răspund! Ei mă credeau la … „cercetări penale”, dar m-a ferit Dumnezeu! Probabil „organele” nu mă luau în seamă, eram foarte tânără şi fără minte!). Dar, dacă aşa credeam, de ce să nu fi spus?! Anii au trecut pentru toţi!

E drept, azi nu mai avem „economie naţională planificată”. Parcă nici naţională, ce să mai zic planificată. Dar, mă gândesc, Bugetul Naţional este planificat? Ce înseamnă, de fapt, el, bugetul? Foarte schematic, „Bugetul reprezintă estimarea veniturilor şi a cheltuielilor pentru o anumită perioadă de timp, de regulă un an” – aflăm de pe chiar pagina web a Ministerului de Finanţe.

Aşa. Păi iar cred şi iar zic! (De data asta nu am nicio grijă, sunt sigură că nu mă ia nimeni în seamă, că acum sunt bătrână şi fără minte! Că aşa trece vremea.)

PSD promite „impozit zero pentru familiile cu copii şi venituri mici”, „vouchere de 10 lei/elev pentru fiecare zi de şcoală fără absenţe”, „impozit zero pentru veniturile medicilor de familie”… Excepţional!

Dar fi-vor ei, de la PSD, cititori în stele, în viitor?! Cum estimează aceste cheltuieli? Ce au la bază? Câţi elevi vor merge la şcoală zi de zi? Câte familii cu venituri mici vor avea copii? Cât de mare este acest efort bugetar şi, mai ales, de unde provin veniturile pentru acoperirea acestor cheltuieli? Poate există o „esplicaţie” în privinţa fondurilor; şi ar fi foarte bine. Dar ce ne facem cu discriminarea? Nu ar trebui să ne plătească statul pe toţi cei care mergem la şcoală, la facultate, la serviciu? Dar cu educaţia? Cu educaţia ce ne facem?! Că nu-i glumă. Ce înţeleg copiii din această plată? Câte aranjamente se vor face? Câte para-ndărături? Este oare o mită electorală subtilă? Eu nu cred, evident. Ba, mai mult, părerea mea e că nu este vorba decât despre… blana/pielea ursului din pădure.

Definiţia e simplă: „A vinde blana/pielea ursului din pădure (sau peştele din baltă) înseamnă a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care încă nu-l posezi, care este nesigur!” Aşa zice poporul înţelept. (Mioara Vergu-Iordache)