Biserica din Pătrăuţi – monument UNESCO

Biserica din Pătrăuţi, judeţul Suceava, este cea mai veche biserică ctitorită în anul 1487de Ştefan cel Mare (1457-1504), ce se păstrează în forma ei originară, cu cea mai veche pictură bisericească exterioară din Moldova, cea mai veche biserică ortodoxă monument UNESCO din România. Biserica Ansamblul bisericii „Înălţarea Sfintei Cruci” din Pătrăuţi a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2015: Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” şi Clopotniţa de lemn – datând din 1725. UNESCO a inclus Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” din Pătrăuţi, împreună cu alte şapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Humor, Moldoviţa, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Voroneţ şi Suceviţa), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.

După cum afirmă tradiţia locului, satul ar fi fost întemeiat prin 1330, de un anume Pătru. Localitatea se află la o distanţă de 10 km de oraşul Suceava. Deasupra uşii de intrare în biserică se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: „Io Ştefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 luna iunie 12.” Bisericile construite anterior de Ştefan cel Mare au fost distruse în decursul timpului şi reconstruite. Vechea biserică a Mănăstirii Putna, construită în perioada 1469-1470, a fost distrusă de cazaci în 1654 şi apoi reconstruită, iar Biserica „Sf. Procopie” din Bădeuţi, a cărei construcţie începuse la 8 iunie 1487, a fost distrusă de austrieci în 1916. Ştefan cel Mare a întemeiat aici singura mănăstire de maici din timpul domniei sale; era destinată, foarte probabil, pentru îngrijirea răniţilor din luptele purtate în preajma Cetăţii de Scaun a Sucevei. Voievodul ctitor a dăruit Mănăstirii Pătrăuţi moşiile Pătrăuţi şi Mihoveni, cărţi şi vase bisericeşti, dar aşezământul monahal a fost jefuit încă în secolul al XVI-lea. Din cauza vitregiei vremurilor, mănăstirea a fost părăsită în repetate rânduri. Ea a fost prădată de cazaci, tătari şi apoi de polonezi (la 1684). Episcopul Calistru al Rădăuţilor (1708-1728) a reparat biserica şi a reînfiinţat în 1711 mănăstirea de maici de la Pătrăuţi, dar numai pentru o perioadă de câteva decenii. În anul 1725, la vest de clădirea bisericii s-a construit o clopotniţă de lemn, care există şi astăzi. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia şi Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Pătrăuţi a făcut parte din Ducatul Bucovinei. Autorităţile habsburgice au desfiinţat Mănăstirea de călugăriţe din Pătrăuţi în baza Ordonanţei Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile şi fondurile administrate de Episcopia Rădăuţilor „sub povăţuirea stăpânirii împărăteşti şi a crăieştii măriri”. După desfiinţarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială, situaţie în care se află şi astăzi.

Din toamna anului 2003 s-au început ample lucrări de restaurare ale Bisericii „Înălţarea Sfintei Cruci” din Pătrăuţi. Lucrările au fost finanţate în principal de Ministerul Culturii, iar restaurarea frescelor este realizată de firma Patrimoniu SRL din Bucureşti, sub coordonarea profesorului Ioan Chiriac. Au fost scoase la lumină, de sub praf şi fum, suprafeţe de frescă de interior de o inestimabilă valoare artistică şi istorică. În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcaşului de cult, slujbele bisericeşti au fost oficiate într-o biserică de lemn din apropiere. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei şi Rădăuţilor a dispus construirea a şase biserici de lemn de dimensiuni mici în care să se oficieze slujbele bisericeşti pe parcursul restaurării bisericilor monument istoric (la Arbore, Baia, Bălineşti, Părhăuţi, Pătrăuţi şi Sfântu’ Ilie).

Biserica din Pătrăuţi este o construcţie de plan triconic, cu turlă pe naos. Edificiul este din piatră brută, iar la pronaos straturile de piatră alternează cu şiruri de cărămizi. Acoperişul este din şindrilă, cu rupere în pantă. Soclul bisericii este foarte puţin pronunţat. Absidele laterale şi absida altarului sunt semicirculare în interior şi poligonale în exterior. Pictura exterioară de la Pătrăuţi a fost descoperită în anii ’80 ai secolului al XX-lea. La iniţiativa profesorului Vasile Drăguţ s-au efectuat cercetări, în urma cărora s-a descoperit că biserica a fost pictată la exterior doar pe peretele de apus, în jurul portalului gotic de intrare în biserică. Pictura exterioară fusese acoperită ulterior de un strat de tencuială. Scena reprezentată pe peretele vestic al bisericii este „Judecata de Apoi”. Această scenă prezintă lupta dintre îngeri şi demoni la judecarea oamenilor. Balanţa este mai grea către rai, cu toate că demonii încearcă să o încline către iad. Iniţial, pictura exterioară a fost datată în secolul al XVI-lea, pereţii exteriori ai mai multor biserici din Moldova fiind pictaţi în timpul domniei lui Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546). Descoperirea picturii exterioare din vremea lui Ştefan cel Mare la biserica Mănăstirii Voroneţ, precum şi restaurările picturii interioare, au determinat datarea în secolul al XV-lea a picturii exterioare de la Pătrăuţi, aceasta fiind considerată cea mai veche pictură bisericească exterioară din Moldova. Pictura interioară este de o înaltă calitate artistică şi datează din epoca lui Ştefan cel Mare. Pictura murală a fost restaurată în perioada 2003-2010, sub stratul negru de fum descoperindu-se picturi realizate pe vremea domnitorului Ştefan cel Mare. Fresca cu tema «Învierea» este considerată a fi una dintre cele mai vechi picturi murale din România. Potrivit muzeografilor, frescele ar fi fost realizate de un pictor grec tocmit de Ştefan cel Mare, în jurul căruia s-a format şcoala moldovenească de pictură. Pictura interioară se remarcă prin scene de o deosebită frumuseţe, cu teme unice sau cu abordări extraordinare ale unor teme clasice, culoarea predominantă fiind ocru auriu, cunoscut sub numele de „Galben de Pătrăuţi”. Printre picturile murale ce decorează pereţii interiori se remarcă, prin măiestria compoziţiei şi acurateţea desenului, tabloul votiv şi „Cavalcada Sfintei Cruci” – o aluzie la luptele antiotomane din acea perioadă. Pe peretele vestic al pronaosului se află ampla compoziţie „Cavalcada Sfintei Cruci” (sau „Cavalcada Împăratului Constantin cel Mare”), considerată a fi cea mai importantă pictură din întregul ansamblu pictural de la Pătrăuţi. Aceasta scenă nu este întâlnită în pictura religioasă a celorlalte ţări ortodoxe, iar în Moldova mai apare doar la Biserica Arbore. Compoziţia de la Pătrăuţi reprezintă o procesiune simbolică de 16 sfinţi militari pe cai (Gheorghe, Dimitrie, cei doi Teodori, Procopie, Mercurie, Nestor, Partenie, Eustratie etc., care au fost ucişi în timpul persecuţiilor anticreştine), care-l însoţesc pe împăratul Constantin cel Mare (purtând coroană şi dalmatica de împărat roman), căruia Sf. Arhanghel Mihail îi arată crucea apărută pe cer. Această reprezentare picturală nu este o scenă istorică, ci o scenă ce se petrece în Rai. Este de fapt o invocare a Armatei cereşti chemată de domnitor în sprijinul armatelor sale pământeşti ce luptau pentru păstrarea identităţii creştine în faţa turcilor. Spre deosebire de „Cavalcada Sfintei Cruci”, celelalte picturi din pronaos au fost refăcute. În naos se remarcă Tabloul votiv în care Ştefan cel Mare este reprezentat oferind biserica Mântuitorului Iisus Hristos, prin mijlocirea Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Domnitorul este urmat de soţia sa, Maria Voichiţa, de fiul său Bogdan al III-lea şi de domniţele Maria şi Ana. Ştefan cel Mare are plete blonde şi o mustaţă fină de culoare roşiatică, poartă pe cap o coroană şi pe umeri o mantie de brocart. Fiul domnitorului, Bogdan al III-lea, poartă pe cap aceeaşi coroană ca şi tatăl său, precum şi aceleaşi însemne domneşti pe hainele sale. Istoricii de artă presupun că tabloul votiv ar fi fost repictat în perioada 1496-1499, acest lucru fiind dovedit de existenţa unei spărturi în partea de jos a picturii. Pe pereţii naosului sunt pictate „Patimile lui Iisus”, sub care se află un registru de sfinţi şi martiri. Pe calota turlei se află „Iisus Pantocrator”, iar pe pandantivi cei patru evanghelişti. Pictura din altar este foarte deteriorată putându-se observa figuri de sfinţi ierarhi, precum şi scenele „Cina cea de taină”, „Împărtăşirea apostolilor” şi „Spălarea picioarelor”. În decursul timpului, în pronaosul bisericii au fost înmormântate mai multe persoane decedate în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Se mai păstrează doar trei pietre funerare, care au inscripţii foarte şterse şi parţial ilizibile. În patrimoniul Mănăstirii Pătrăuţi s-a aflat un Tetraevanghel slavon, scris în 1493 la Suceava pentru această mănăstire de către diacul Toader, fiul preotului Gavriil. Acest manuscris avea începuturile evangheliilor, precum şi iniţialele, colorate şi aurite. Prin anul 1900, acest manuscris se afla la biserica din Fântâna Albă. Urma acestui manuscris s-a pierdut în timp. Pe paginile manuscrisului se afla următoarea însemnare: „Cu bunăvoinţa Tatălui şi ajutorul Fiului şi săvârşirea Sfântului Duh s-a făcut acest Tetraevanghel în zilele binecinstitorului şi de Hristos Iubitorul domn, Io Ştefan Voievod, Domn al Ţării Moldovei şi al binecinstitoarei doamnei sale Marina, care ea, cu dorinţă tânjind (pentru) dragostea (lui Hristos şi) iubitoare a cuvintelor lui Hristos (fiind), ca râvnă a dat şi l-a scris în anul 7001 şi s-a sfârşit (în luna) septembrie, în 30 zile, de l-a dăruit întru rugă sieşi în biserică, în mănăstirea de la Petr(ăuţi), unde este hramul Înălţării cinstitei Cruci a lui Dumnezeu; şi s-a scris în Cetatea Suceava, cu truda mult păcătosului Toader diac, fiul lui Gavriil prezviterul”. Un alt manuscris copiat pentru Mănăstirea Pătrăuţi este „Codicele Pătrăuţean”. Şi acest manuscris a dispărut fără urmă. În biserică se mai păstrează în prezent „Biblia de la Buda”, tipărita şi prefaţată în secolul al XVIII-lea de Samuil Micu Klein, un tom masiv de peste 5 kg.

Clopotniţa Bisericii din Pătrăuţi a fost construită în anul 1725. Clopotniţa este o construcţie din lemn cu un etaj, cu influenţe din partea Maramureşului. Clopotele de la Pătrăuţi sunt renumite pentru sunetele lor înalte, sunete care alungă norii de grindină. În interiorul clopotniţei se mai păstrează o colecţie de pietre funerare, precum şi cruci de lemn foarte vechi, cu simboluri celtice, folosite pentru îngropăciune în Pătrăuţi din cele mai vechi timpuri. În curtea bisericii, la câţiva metri de peretele sudic, se mai află şi o masă rotundă de piatră, pe care tradiţia o atribuie tot perioadei de domnie a lui Ştefan cel Mare. După unele ipoteze, această masă ar fi servit ca sursă de inspiraţie pentru ansamblul statuar Masa tăcerii realizat de sculptorul Constantin Brâncuşi.

Aflaţi în zonă, după ce vizitaţi biserica, puteţi traversa şoseaua şi vizita un muzeu deosebit, respectiv Muzeul „Casa Preotului Bucovinean”. Între anii 1896-1919 a locuit în această casă parohială preotul Constantin Morariu, om de cultură bucovinean. În perioada studenţiei, Constantin Morariu fusese secretar al Societăţii Academice „Arboroasa“, care grupa pe majoritatea studenţilor români de la Universitatea din Cernăuţi şi era condusă de compozitorul Ciprian Porumbescu. În perioada păstoririi la Pătrăuţi a preotului Constantin Morariu, casa parohială a fost un punct de întâlnire al luptătorilor pentru unitatea neamului românesc. Aici au fost găzduiţi mulţi oameni de cultură din Regatul României, care au vizitat în acele vremuri Bucovina. Trimis în Bucovina de ministrul Spiru Haret pentru a se documenta şi a scrie un poem despre Ştefan cel Mare, poetul Ştefan Octavian Iosif descria astfel atmosfera patriotică de la Pătrăuţi de la începutul secolului al XX-lea, precum şi casa parohială, într-o scrisoare scrisă chiar în această casă: (…) Oamenii ăştia, când văd un român din ţară, lăcrimează de bucurie şi nu ştiu cum să-i intre în voie, numai să plece mulţumit din casa lor. (…) Închipuieşte-ţi o casă parohială cu odăi largi, luminoase; pretutindeni, curăţenie exemplară, o grădiniţă drăgălaşă în faţă, în fund, ograda mare, care dă într-o livadă minunată. Şi totul situat într-o poziţie neasemănat de pitorească.” În toamna anului 2003, la iniţiativa şi cu efortul financiar al preotului paroh Gabriel Herea, s-a început restaurarea acestei case. În vara anului 2007 s-a deschis aici un muzeu, ce îşi doreşte să reconstituie crâmpeie din viaţa preotului bucovinean din secolul al XIX-lea. Casa adăposteşte o bogată colecţie etnografico-religioasă, fiind reconstituit interiorul casei parohiale din secolele XVIII – XIX. Sunt expuse fotografii realizate de Leca Morariu la Pătrăuţi, în anul 1919, precum şi scrisori primite de preotul Constantin Morariu de la importante personalităţi ale culturii române. În primăvara anului 2009, s-a pus piatra de temelie a unui Centru Socio-Cultural amenajat în curtea casei parohiale.

Unicitatea acestor monumente moldave atrage turişti, dar şi specialişti ce îşi vor completa cercetările ce coboară în istorie spre veacurile de aur ale domniei marelui Ştefan cel Mare, numit de către papa Sixtus al IV-lea, în urma victoriei sale de la Vaslui împotriva Imperiului Otoman, ca „Atlet al lui Hristos”. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; biserica.patrauti.ro; crestinortodox.ro; romanianmonasteries.org; libertatea.ro; patrimoniu.revistasinteza.ro; lumeasatului.ro; doxologia.ro; infoturism-moldova.ro; academia.edu; ziarullumina.ro