Balaurul cu şapte capete

Iată cum o fiinţă invizibilă cu ochiul liber, a cărei formă abia, abia poate fi desluşită cu ajutorul celor mai performante microscoape electronice, reuşeşte să dea peste cap o întreagă planetă. Noi, oamenii, construim uriaşe baraje artificiale, edificăm industrii, căi de comunicaţie şi clădiri enorme în spatele cărora să ne simţim în siguranţă. Doar că de forţa implacabilă a echilibrului natural nu te poţi ascunde nici măcar între zidurile fortăreţelor etanşe din beton. Cultura umană este, de fapt, un lung, inutil şi istovitor şir de bariere aşezate între noi şi cele două naturi: cea a omului, războinică, lacomă şi hrăpăreaţă şi cea a lumii sălbatice despre care ne încăpăţânăm să credem că a fost creată de Univers exclusiv pentru desfătarea noastră.
Am invadat un habitat care nu este pe de-a-ntregul al nostru, comportându-ne ca un muşuroi de termite înfometate. Zeci de mii de castele flancate de creneluri ameninţătoare, megaliţi, ziduri de mii de kilometri, arme înfiorătoare, mai nou garduri electrice, camere perfect izolate sau biodomuri, sisteme sofisticate de avertizare, toate au fost ridicate de-a lungul istoriei pentru a ne pune la adăpost de stihiile planetare sau, uneori, de noi înşine. Doar că nimic din toate astea nu ne poate apăra de cursul spontan, neprefăcut şi firesc al mersului vieţii, dictat de reguli aflate sub controlul unor constrângeri care ne depăşesc. De departe. Ciuma bubonică, vărsatul negru, HIV, Ebola, SARS, şi acum coronavirusul sunt minusculi balauri cu şapte capete împotriva cărora nu ne putem apăra cu spadele strălucitoare pe care le tot fluturăm de când ne-a fost îngăduit să apărem pe această lume. Armura pe care o purtăm ne poate apăra de dragonii mai vechi sau mai noi care scuipă foc, dar este complet ineficientă în bătălia cu natura.
Cel mai periculos lucru este, însă, pe cale să se întâmple: panica scăpată de sub control face ravagii, economia se prăbuşeşte, rafturile se golesc, sute de mii de persoane pornesc într-un exod necontrolat, victime ale unei terori artificial întreţinute de unii politicieni iresponsabili, dar şi de canalele media a căror lipsă de profesionalism este şi mai vizibilă în aceste condiţii. Un mare economist spunea la un moment dat că adevărata natură a lumii civilizate iese la iveală în condiţii extreme: „Opriţi alimentarea cu energie electrică a unei ţări dezvoltate şi veţi vedea cum toată poleiala de civilizaţie dispare într-o clipită! Se vor omorî între ei pentru o coajă de pâine!”. Sper ca ilustrul profesor să se fi înşelat. Din toată inima sper. Numai calmul şi raţiunea ne pot salva. (Dragoş CIOCĂZAN)