Axel MUNTHE, „CRUCEA ROŞIE ŞI CRUCEA DE FIER”

În colecţia „Dosarele istoriei”, Editura Fundaţiei „România de Mâine” a lansat miercuri 3 decembrie 2025 traducerea în limba română a cărţii „Crucea Roşie şi Crucea de Fier” a celebrului Axel Munthe. Ediţia a beneficiat de traducerea istoricului Sorin Cristescu, fost cadru didactic la Universitatea „Spiru Haret”, în prezent cercetător ştiinţific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din Bucureşti, specializat să pună în circulaţie documente şi cărţi de valoare.

Contextul apariţiei cărţii

Despre Axel Munthe nu trebuie să spunem multe. Este autorul celebrei cărţi de povestiri autobiografice „Cartea de la San Michele”, un adevărat bestseller pe plan internaţional, tradusă în peste 45 de limbi. Cititorul din România probabil pune semnul de egalitate între Axel Munthe şi „Cartea de la San Michele” prin numeroasele ediţii ale cărţii, unele în tiraj mare, având capacitatea de constanţă a receptării în mai multe perioade din istoria ţării noastre. Iată însă că, prin traducerea de excepţie a istoricului Sorin Cristescu a volumului „Crucea Roşie şi Crucea de Fier” la Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Axel Munthe apare cititorului român şi dintr-o altă perspectivă, cea de memorialist pe teme de istorie.

Impresii despre carte

Din punctul meu de vedere cartea „Crucea Roşie şi Crucea de Fier” face parte din domeniul filosofiei istoriei, tot atât de bine cum este una de memorii istorice. În esenţă, este un document scris cu mare măiestrie de o personalitate celebră a literaturii mondiale. Este vorba de filosofia vieţii şi a morţii în vremuri cumplite de război, este un document care va vorbi multor generaţii despre ororile inerente conflictelor militare sau despre lipsa de eficienţă a eticii şi legilor internaţionale în ceea ce priveşte dreptul elementar la viaţă al fiecărei creaţii Divine.

Citirea textelor lui Axel Munthe, datorită densităţii mari de idei şi a simbolismului implicit al limbajului, poate genera multiple stări sufleteşti, unele poate imprevizibile sau exagerate. După citirea „Cărţii de la San Michele”, eu, de exemplu, mi-am dorit foarte mult să vizitez insula Capri şi Vila „San Michele”. Citind „Crucea Roşie şi Crucea de Fier”, gândul a fost la Uniunea Europeană, cea care a făcut până acum imposibilă repetarea celor două tragedii constând în războaie devastatoare şi crime de neimaginat. Cu toate problemele sale, structura instituţională europeană ne-a pus la adăpost de repetarea realităţilor descrise cu mare precizie dar şi cu multă artă de Axel Munthe în „Crucea Roşie şi Crucea de Fier”.

Câteva idei după lectură

„Cartea Crucea Roşie şi Crucea de Fier”este despre suferinţă şi nenorociri. Chiar aşa o prezintă autorul ei. Nu sunt suferinţe şi nenorociri obiective, inerente vieţii şi ordinii firii. Sunt suferinţe şi nenorociri determinate de voinţa şi de mâna oamenilor, a unor oameni răi, cei din linia întâi fiind descrişi cu minuţiozitate. Criminalii cei mari din birourile capitonate lipsesc din carte. Axel Munthe descrie numai ce a văzut cu ochii lui, iar cu aceştia nu a avut ocazia să se intersecteze. Cartea rămâne o mărturie scrisă cu măiestrie literară despre evenimente istorice trăite efectiv de autor.

Unele texte sunt de o mare profunzime. Cât tragism şi cât adevăr filosofic apare într-o frază de tipul <Omul spune adevărul atunci când este conştient că Moartea ascultă ceea ce spune el>. Cât timp ne va mistui sufletul şi gândurile această idee simplă, culeasă de autor în condiţiile inumane ale războiului?! De fapt inumanul evenimentelor ne aduce în minte şi în suflet ceva natural şi uman: nevoia permanentă de adevăr, nu numai în clipa despărţirii de lumea trecătoare.

Acelaşi tragism de intensitate maximă, cu alte rezonanţe filosofice, apare din fragmentul care urmează: <Suferinţa nu are naţionalitate şi Moartea nu poartă uniformă. Nu există nici prieteni, nici duşmani în Ţara Nimănui>. Pluralitatea de sensuri merge mai departe: < Oamenii mor cum pot şi ei. Majoritatea oamenilor se tem de moarte, toţi oamenii se tem să moară. Toţi oamenii sunt mai mult sau mai puţin asemănători când sunt pe punctul de a muri. Ce au făcut cu viaţa lor cât timp le-a aparţinut îl poate preocupa poate pe un preot, dacă-i pe aproape, dar Morţii nu-i pasă, îi primeşte pe toţi în felul ei nepăsător, oameni buni şi oameni răi, toţi sunt la fel pentru ea>.

Textul de mai sus, plasat la începutul cărţii, este ca o sinteză filosofică a întregului conţinut. Observăm multe valenţe stilistice şi simbolistice utilizate de Axel Munthe. Ne atrage atenţia, de exemplu, utilizarea alternativă, cu majusculă sau simplu, a cuvântului moarte. Când este cu majusculă ne apare ca o personificare, ca un executor al unei legi implacabile a firii. Se vede şi se simte uneori şi pioşenia din exprimare: <oamenii mor cum pot şi ei>. Oricum, în carte se vorbeşte dominant despre moarte.

Tot un element de stil literar elegant, rafinat pot să spun, este dialogul indirect dintre autor şi Adalbert, ofiţerul german despre care Axel Munte are o părere bună. La fel de bine redat este de multe ori contrastul pe diferite teme. De exemplu, are mare putere de sugestie contrastul dintre tărâmul frumos al Franţei şi câmpiile sale devastate sau casele ruinate. Sau contrastul dintre peisajul dezolant al unei localităţi distruse şi preocupările fireşti pentru astfel de timpuri ale unor copii. Ce crudă soartă de a-ţi fi trăit atunci copilăria şi să te joci urcat pe un afet de tun cu roţile sfărâmate!

Scurtă consemnare de la lansare

La lansarea traducerii în limba română a cărţii Crucea Roşie şi Crucea de Fier de Axel Munthe au vorbit traducătorul, istoricul Sorin Cristescu, directorul Editurii Fundaţiei „România de Mâine”, domnul Dragoş Ciocăzan, şi subsemnatul. Fiecare cu sentimentele proprii după parcurgerea textului, cu străfulgerări în suflet de o anumită nuanţă sau alta. Aşa va fi şi în cazul cititorilor cărţii. Fiecare se va raporta diferit la acest text istoric, literar şi filosofic deopotrivă, cu mare densitate de idei şi teme. 

Lectură plăcută!!! (Conf. univ. dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ, membru în Consiliul Ştiinţific al Editurii Fundaţiei „România de Mâine”)