AVERSA, destin implacabil

Sunt născut în inima Oborului, la începutul anului în care Ceauşescu inaugura Pasajul Bucur-Obor, şi toată copilăria mi-am petrecut-o în parcul cu acelaşi nume şi în zonele învecinate. În anii 2000, când parcul a fost ciuntit, ca lama buldozerelor să facă loc monstruoasei clădiri ce adăposteşte Primăria Sectorului 2, m-a durut. Parcă şi mai tare, când a fost sfărâmat soclul monumentului 1907, iar statuia dezmembrată şi aruncată vreo trei ani într-un depozit. Ştiu aproape toate clădirile civile şi industriale ale fostului stat comunist din acest perimetru şi îmi pare nespus de rău când oricare dintre acestea e dată jos de nepăsare sau de cupa excavatoarelor. De la o vreme, se duc toate, într-un ritm infernal.
În anii’90 s-a început marea privatizare, cu Mecanică fină. Nu a trecut mult timp şi Întreprinderea de sucuri şi răcoritoare, cu sediul în strada Avrig, a sucombat. Fusese mândria cartierului. Cine mai avea Fabrică de CI-CO lângă casă?Apoi au urmat alte hale industriale şi fabrici celebre, precum Stela, unde se producea în comunism săpunul pentru export. S-au degradat şi închis pe rând: Fabrica de pâine Grâul şi Fabrica de ulei 13 Decembrie, de pe fostul amplasament al Morii lui Assan. Nu a durat mult şi a venit şi rândul relocării Fabricii de mase plastice şi produse chimice Prodplast, de lângă piaţa Obor, pe platforma industrială Faur, pentru a face loc unui mall. Mai departe, Prodplast Bucureşti îşi propunea să plece la Buftea, dar asta este altă poveste. Important este că Veranda Mall, antrepriză imobiliară demarată de Prodplast Imobiliare, firmă desprinsă din Prodplast Bucureşti, a avut contribuţie directă în proiectul comercial de pe terenul vechii fabrici de mase plastice. Această fabrică era un gigant în regimul trecut. Au fost foarte aproape de dispariţie şi Halele Centrale Obor. Construcţia acestora a început în octombrie 1936, după proiectul arhitecţilor Octav Doicescu, Ion Fonescu şi Dan Iovănescu, execuţia aparţinând antreprizei inginer S. Neicu şi Uzinelor Reşiţa. După demisia lui Octav Doicescu, lucrarea a fost preluată de arhitectul Horia Creangă. Structura halelor este din oţel sudat învelit cu beton poros. Aici, puţină lume ştie că trăgeau trenurile încărcate cu marfă pentru Obor; în acest sens, halele fuseseră prevăzute cu peron. Lângă şantierul Halelor Centrale Obor a fost deschisă în 1938 Piaţa Agroalimentară Obor. Halele au scăpat ca prin urechile acului, când a început modernizarea pieţei. Nu acelaşi lucru pot spune despre Fabrica de pompe Aversa Bucureşti, cu o istorie de aproape un secol şi jumătate.
Aversa a fost o afacere profitabilă a zonei. Înfiinţată în 1882 de un german stabilit în România, întâi ca un mic atelier de forjă pe un teren situat în fostul Câmp al Moşilor din Gura Oborului, la începutul celui
de al Doilea Război Mondial fabrica a fost ocupată de armată şi i s-a schimbat profilul şi destinul: a fabricat armament. S-au turnat corpuri de bombă şi s-au executat bucătării mici de campanie. Apoi, în anul 1945, Adunarea Generală a Acţionarilor hotărăşte ca vechea fabrică să îşi schimbe profilul, a început să fabrice unele pompe de stins incendii, foarte frecvente în acea epocă. Aversa rămâne în mentalul colectiv un nume greu printre producătorii importanţi de pompe din centrul şi Estul Europei, dar şi o pată pe obrazul gros al celor care au guvernat România în ultimii 30 de ani! Rentabilei fabrici, care a livrat echipamente pentru sistemul de irigaţii din România, pentru alte fabrici şi chiar pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă, i-a venit coşciugul şi crucea în ianuarie 2017; atunci, investitorul desemnat să preia activitatea de producţie pe platforma industrială de la Obor a oprit producţia. Doi ani negri pentru platforma limitată la Vest de strada Ziduri Moşi! Totuşi, într-o clădire rămasă în picioare figurează o firmă care are ca obiect de activitate vânzarea de pompe de provenienţă grecească. Canadianul Michael Topolinski, cel care controlează Aversa Manufacturing, firma care a preluat de la stat, mai exact de la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în 2013, afacerea cu pompe, spune că este vina instituţiei de stat că producţia a încetat. Aceasta pentru că el ar fi îndeplinit toate condiţiile asumate prin contractul de privatizare, însă AVAS i-a pus constant piedici în activitate. Planul de acum mai bine de şase ani, asumat, atât de investitor, cât şi de stat, era ca Aversa (aflată la finele lui 2012 în faliment) să păstreze cel puţin trei ani producţia şi angajaţii, apoi, dacă aceste lucruri erau bifate, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului ar fi cedat şi terenul de circa 6 hectare aferent fabricii, care putea fi folosit ulterior în dezvoltări imobiliare. Activitatea de producţie ar fi urmat să se mute în altă parte, lângă Bucureşti, iar la Obor ar fi fost eliberat terenul pentru imobiliare. Practic, contractul dintre AVAS şi Aversa Manufacturing era o preluare de către firmă a activităţii de producţie pompe, care ar fi trebuit urmată de o preluare a terenului, în 2016. La momentul semnării contractului, Topolinski a plătit un avans de 1,8 milioane de euro. După 3 ani, ar fi trebuit să plătească alte 15,5 milioane de euro (valoarea activelor plus valoarea terenului aferent, stabilită de evaluator) şi să primească şi terenul. Nu s-a întâmplat acest lucru. Au fost acţiuni în instanţă, iniţiate de ambele părţi, AVAS şi Topolinski acuzându-se reciproc că nu şi-au îndeplinit obligaţiile. Canadianul a vorbit şi de corupţie în cadrul instituţiei de stat, cerând intervenţia Guvernului şi a DNA. Unele dintre procese au fost câştigate de canadian, altele au desemnat autoritatea statului ca fiind victorioasă. În consecinţă, a pierdut statul, omul de afaceri canadian şi toţi românii. Cert este că în hala de la Obor a fostei Fabrici de pompe Aversa nu se mai produc pompe. Marca Aversa este acum asociată unei firme greceşti de pompe. Aversa a devenit Aversa DP Pumps, dar, aşa cum scriam mai sus, activitatea de producţie a fost stopată în ianuarie 2017.
Interesant este că Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului consideră că fabrica nu a fost privatizată în adevăratul sens al cuvântului. Doar afacerea ce implica producţia la Obor a fost vândută către Topolinski. Societatea AVERSA S.A. nu a făcut obiectul unei proceduri de privatizare, în sensul prevăzut de Legea nr. 137/2002, relaţia dintre această debitoare şi consorţiul format din AVERSA MANUFACTURING S.R.L. şi AUTOPLAST ENGINEERING S.R.L. îmbrăcând forma vânzării unei afaceri.
Treabă românească 100%. La noi ca la nimeni. Nu e nici a statului, nici a privatului. Este a tuturor şi totuşi a nimănui. Mint! Există semne rău prevestitoare, aşa cum se întâmplă în lumea animală, când păsările necrofage dau târcoale. Tot aşa, în Gura Oborului, de la începutul lui 2019 am observat multă mişcare pe fosta platformă industrială. Căutătorii de fier, specie nouă, apărută după ’89, nu mai operau doar în puterea nopţii, aşa cum le este schema de supravieţuire. Dimpotrivă, fără pic de jenă, hoţii de fiare au dislocat, la lumină, tot ce se mai putea dezmembra, fără să le pese de aglomeraţia din zona Pieţei Obor, cu care platforma se învecinează. Aşa că vorba aceea: Noaptea ca hoţii! Nu s-a aplicat la Aversa. În vara lui 2019, aproape nimic nu mai poate fi scos din fosta fabrică de pompe. Fierul a dispărut, zidurile s-au prăbuşit pentru a face loc noului cartier rezidenţial, ce se va ridica cât de curând aici. Deşi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului întăreşte ideea că terenul ( pe care urmează să se ridice cartierul rezidenţial, şi, da, se va ridica cât de curând) a fost şi a rămas în proprietatea sa, sursele noastre infirmă acest lucru. Deja PUZ şi avizele primite pentru demararea viitorului cartier arată că intenţia dezvoltatorului este foarte clară. În cel mai scurt timp, un proiect imobiliar de anvergură, ce va include numeroase clădiri înalte cu apartamente şi clădiri de birouri, va răsări în inima obosită a Oborului. Desigur, mai sunt câteva etape intermediare până la începerea lucrărilor: să nu uităm că 2019 şi 2020 sunt ani electorali, iar jocurile nu pot fi hotărâte înaintea desemnării marilor câştigători. Mai adaug că, indiferent cum se va încheia acest circ, specific cumva zonei, (să ne amintim de celebrele bâlciuri cunoscute drept Târguri ale Moşilor) Aversa este o bucată de istorie, nu abandonată, ci îngropată de mâna statului şi de mâna privatului. (Ciprian C. VASILESCU)