Avenul de sub Colții Grindului – cea mai adâncă peșteră din România

Dacă Peștera V5 (Padiș; jud.Bihor; Munții Apuseni), cunoscută și ca Avenul V5, sau Avenul din Fața Muncelului, se dovedește a fi a doua cea mai adâncă peșteră din România (-653) și pe cale să devină și cea mai lungă (18 km momentan, cu mari posibilități de dezvoltare), Avenul de sub Colții Grindului(Masivul Piatra Craiului) areadâncimea (și denivelarea) de -769m, fiind astfel prima cea mai adâncă peșteră din România.

Spre deosebire de Peștera V5 (M. Apuseni), despre existența unei rețele carstice din Piatra Craiului se știa încă din 1930, când au fost făcute primele cercetări sistematice în zonă. Totuși, cei care au descoperit intrarea în impresionantul aven au fost Ioan Dobrescu și I. Bostan în 1985. Ei au făcut atunci și prima explorare și s-au convins că este vorba despre un gol de mare adâncime. Câțiva ani mai târziu, un grup de exploratori a reușit să îndepărteze obstacolele de la cota -165, iar apoi au atins succesiv cotele -288 și, în fine, -540. Din nefericire, un accident tragic întâmplat în acel an la cota -288 a stopat acțiunile de decolmatare. În anul următor, 1996, cercetările s-au reluat, iar treptat ele au dus la certitudinea că în Masivul Piatra Craiului există o rețea de goluri subterane care poate produce surprize speologilor.

Avenul de sub Vârful Grind (cunoscut și ca Avenul din Grind, Avenul de sub Colții Grindului, Avenul din Colții Grindului, Avenul de sub Hornurile Grindului) este cea mai adâncă peșteră din România, având adâncimea (și denivelarea) de -769m. Avenul se află la ~235m sub creasta principală a masivului Piatra Craiului. Mai exact, intrarea se află în apropierea Hornului Mic (sudic), la altitudinea de ~1922m, în bazinul de recepție al văii Grindu (Hornurile Grindului).

Între anii 1930-1985, patru alpiniști și speologi, din generații diferite, și-au închinat viața și activitatea descoperirii accesului în subteranul Pietrei Craiului spre legendarul lac. Aceștia au fost: Alfred Prox în anii ’30, Walter Gutt în anii ’50, Ioan Dobrescu și Gheorghe (Gogu) Popescu în anii ’80 și ’90. Aceștia au polarizat în jurul lor echipe de speologi amatori (cluburi) și au cercetat sistematic potențialele căi de acces spre sistemul subteran. În toamna anului 1985, Ioan Dobrescu și I. Bostan de la Clubul Speologic Piatra Craiului din Câmpulung, au descoperit intrarea în aven și au fost convinși că sunt în fața unui aven deosebit.

Ioan Dobrescu și Gh. Popescu de la Clubul Speologic „Z” din Oradea au organizat în zilele de 15-16 iunie 1986 explorarea în premieră a avenului. Au participat speologi de la Cluburile Speologice Piatra Craiului din Câmpulung, Hades Ploiești și Z Oradea. Gh. Popescu va atinge pentru prima oară fundul avenului la cota de minus 200 metri (cartare provizorie), găsind continuarea astupată prin prăbușirea unui depozit uriaș de brecie de falie. Între anii 1986 – 1991, Gh. Popescu va organiza prima decolmatare de anvergură la o asemenea adâncime, timp de șase ani, lună de lună și săptămână de săptămână. La finele anului 1991, deja fisuri largi suflau puternic aer, anunțând goluri subterane imense. Coloniile de lilieci cantonate ani de zile în porțiunea superioară a avenului au început deja să migreze pe fisuri spre partea inferioară a avenului. La această operațiune gigant de decolmatare au participat o multitudine de speologi de la diverse cluburi speologice, că: Hades din Ploiești, Avenul din Brașov, Silex din Brașov, Speo-80 din București, „Z” Oradea, Carst Bacău și speologi invitați, precum Paul Matoș de la Speo-Telex și Teodor Negoiță (viitor explorator arctic și antarctic). Ioan Dobrescu va ajuta doar la construcția de către Gh. Popescu, în anul 1987, a refugiului speologilor de la 1900 metri altitudine, iar Walter Gutt va asigura echipamente profesionale de explorare în diversele faze de decolmatare.

Revoluția din Decembrie 1989 a dus, printre altele, și la disoluția mișcării speologice din România. Acest lucru s-a resimțit și în proiectul de dezobstrucție de la finalul avenului, numărul speologilor participanți scăzând drastic. În plin proces de „extincție” a speologiei de amatori din România, formele de anarhie care cuprinseseră țară în tranziție s-au făcut simțite și în acest proiect. În primăvara anului 1992, echipe de „speo-pirați” au pătruns în aven și au continuat dezobstrucția pasajului, reușind străpungerea și eliberând calea spre străfundurile avenului. Până la noua organizare a speologiei de amatori, sub forma Federației Române de Speologie, din anul 1994, avenul a fost explorat de pseudo-speologi și oportuniști, unii chiar pierzându-și viața aici. Începând cu anul 2010, Clubul de speologie Focul Viu București, căruia i s-a alăturat Clubul Avenul Brașov în 2012, au reluat explorările și lucrările de dezobstrucție, de această dată la terminusul avenului, la minus 544 metri. Taberele au decurs sistematic și s-au cercetat rând pe rând pasajele laterale ce apar pe verticala principală. Astfel, au fost escaladate patru hornuri și s-a realizat joncțiunea cu un sistem paralel, numit Himalaya 2, descoperiri ce au condus la dezvoltarea actuală, de ~1300 de metri. Avenul continuă și viitorul poate ne va oferi minus 800 de metri sau chiar minus 1000 de metri adâncime.

Avenul are astăzi o denivelare de -769m, o dezvoltare de ~ 1300 metri și o extensie de ~240 metri (date actualizate după descoperirile din decembrie 2019) și se află încă în explorare. Peștera este formată dintr-o înșiruire de peste 20 de puțuri verticale, cu lungimi variind între 17 și 69 de metri, legate cu pasaje de galerii suborizontale. Pe verticală se pot distinge două porțiuni distincte: una superioară, până la strâmtoarea de la -290 metri, unde verticalitatea este mare datorită dezvoltării de-a lungul faliei și una inferioară, cu verticalitate redusă datorită dezvoltării pe fețe de strat. Este un aven tipic de carst alpin, activ, unde concrețiunile sunt puține ca număr. Sunt prezente totuși formele de eroziune în sistem vados și cele de coroziune. Numeroase marmite se găsesc în canionul Zig-Zag aflat între cotele -355m și -385m, trădând urme ale marilor cantități de apă drenate în anumite perioade prin aven. Avenul este o peșteră activă (are un curs de apă permanent), deosebit de periculoasă. Pentru a-l vizita se recomandă echipelor bine antrenate și echipate. Ca elemente de biospeologie, au fost identificate două specii de liliac, ca locuitori permanenți ai cavității.

Accesul spre intrarea în cavitate se poate face din oraşul Zărneşti, urmând traseul turistic cruce roşie prin Prăpăstiile Zărneştiului, până La Table. De La Table bandă roşie până la Refugiul Grind. Din comuna Dâmbovicioara se poate urma drumul forestier până la Cabana Brustureţ. Apoi, traseu turistic pe Valea Seacă a Pietrelor, cruce galbenă, sau bandă albastră prin Poiana Funduri, în Poiana Grindului până „La Table”.

În fiecare an există o inițiativă de colaborare la crearea unui colectiv de exploratori ce doresc să ducă mai departe recordul stabilit în punctul terminus actual (pentru informații, există un site al Avenului de sub grind). Ținta este Avenul de Sub Vârful Grind, cea mai adâncă peșteră din România care prin noile pasaje descoperite ridică și mai multe semne de întrebare. Explorările continuă… (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; srsc.speologie.ro; avenulgrind.ro; sites.google.com; speologie.org 
Bibliografie: • T. Orghidan, Ștefan Negrea, Peșteri din România. Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, București, 1984 • Marcian Bleahu, Ioan Povara - Catalogul peşterilor din România - Consiliul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, 1976 • Cristian Goran - Catalogul sistematic al peşterilor din România - Consiliul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, 1976 • Federația Română de Turism Alpinism, Comisia Centrală de Speologie Sportivă - colecţia Buletinului speologic informative • Colecția revistei Speotelex